Redacţia PiataAuto.md vă prezintă
astăzi o relatare cu totul specială,
trăită şi relatată de către prietenul şi
vizitatorul nostru fidel Petru
Amihalachioaie. E vorba de
proprietarul acelui Daewoo Matiz
despre care ne relata dânsul
acum câteva luni.

Mai nou, Petru are fericita ocazie de a trăi experienţele de proprietar a unei noi Toyota Corolla.

Când vine vara, de obicei plecăm la odihnă cu avionul. Dar demult vroiam să facem o excursie în Europa și cu mașina. Așa că de data aceasta am zis că la odihnă vom pleca cu căluțul de fier al familiei.

Ne-am adunat două cupluri tinere
și am început a analiza
o posibilă destinație.
Un lucru era cert:
urma să plecăm în
Grecia. Dar cum

această țară este destul de mare și îți poate oferi mai multe locuri frumoase, ne era destul de greu să alegem unde vrem să mergem, mai ales că nimeni din noi nu a mai fost vreodată în Grecia. Unde mai pui că și cei 2 șoferi nu au parcurs niciodată o distanță mai mare de 800 km.

După ce am discutat cu niște
cunoscuți ce au fost de mai multe ori
în țara măslinelor, ne-am hotărât:
vrem să plecăm pe

insula Zakynthos. Aceasta face parte din lanțul Insulelor Ionice, situate în partea de sud-vest a Greciei, cu acces la Marea Ionică, desigur. Ne-au mai informat că este un loc mai liniștit și ceva mai exotic decât destinațiile mai populare din nordul țării, precum Thessaloniki.

Au urmat mai multe zile de calcule și acumulare de informații despre destinația noastră. Important era pentru noi să știm și aproximativ cât ne-ar costa drumul încolo, cu toate taxele și benzina. Am rezervat apoi o vilă de pe Booking.com, iar apoi a trebuit să decidem cu ce automobil să plecăm. Am avut la dispoziție două

variante posibile: Opel Astra hatchback (2011) sau noua Toyota Corolla, cumpărată în septembrie 2013. Pe de o parte, Astra oferea mai mult confort șoferilor, având cutie automată de viteze, motor de 140 CP, cruise control, scaune confortabile, pe când Corolla, fiind în cea mai mică dotare posibilă, puncta doar la spațiul portbagajului și a pasagerilor din spate. În cele din urmă am ales să mergem cu nipona, mai ales că urma să atingă pragul de 10 000 km parcurși, iar eu știu cât de important și plăcut este pentru cititorii fideli ai PA.md să obțină un feedback a noilor automobile.

Având un motor pe benzină de 1.33 litri și 99 CP și luând în considerație că urma să fim 4 pasageri iar portbagajul plin, am estimat un consum mixt de 7 litri/100 km pe tot parcursul călătoriei. Dacă a fost bună alegerea sau nu, o să aflați deja la sfârșitul articolului.

Chișinău-Zakynthos

Ne-am trezit la ora 03:00 dimineața iar la 04:45 ieșeam din curtea blocului. Am resetat indicatorul distanței parcurse la zero, astfel încât să se reseteze și cel al consumului și am pornit la drum. După ce ne-am mai

reținut un pic prin oraș, făcând plinul și sorbind câte un mini mic dejun în mașină, la 05:30 părăseam Chișinăul. Din start ne-am pus ca scop că o să circulăm regulamentar, conform limitelor de viteze stabilite în fiecare țară. În primul rând pentru că nu ne grăbeam nicăieri, și apoi vroiam să ne încadrăm și în cei 7 litri/100 km preconizați. Dar recunosc, noi nici nu ne-am uitat la cifrele oficiale de consum. Făcusem o estimare pur

teoretică, așa cum credeam noi. Înainte de vama Leușeni am realimentat Corolla pentru ultima oară pe tărâmul moldav și am intrat în vamă. După 97 km parcurși, aveam un consum de 5.7 l. Dar nu ne-am bucurat mult, deoarece știam că înainte ne așteptau peste 1000 km, unde vom cupla și condiționerul. Vama noastră am trecut-o în 7 minute iar cea din România în... 3 ore și 45 minute! Se făcuse un rând mare de mașini, iar

vameșii români verificau fiecare mașină destul de minuțios, din cauza contrabandei de țigări. Fiecare portbagaj era deschis și majoritatea genților verificate.

Între timp, am vrut să verificăm de ce nu funcționează frigiderul de mașină, care se cuplează la priza de 12V. Am încercat și alte dispozitive - nimic. După ce ne-am mai documentat pe internet și am aflat că și alți proprietari

de Corolla s-au confruntat cu situația dată, la 08:30 am sunat la reprezentanța Toyota din Chișinău și m-au informat că mai mult ca sigur că e vorba de o siguranță ce s-a defectat și că o putem schimba desinestătăror. Noi am hotărât să nu umblăm pe la service-urile din România căutând o siguranță, deoarece mai important pentru noi era să funcționeze GPS-ul,

ce era cuplat la intrarea USB a consolei și funcționa perfect. Un detaliu parcă nesemnificativ, dar pentru unii poate fi foarte importantă funcționarea prizei. Tot în vamă am depistat că guma de protecție de la conturul ușii era ieșită un pic, cu vreo 2 mm. Am împins-o înapoi și s-a pus la loc.

La 10:45 am ieșit din vamă și am urmat drumul spre București. Înspre Focșani, consumul scăzuse la 5.4 l. Apoi am cuplat condiționerul și am zis că la sigur acum se va modifica. Și da, s-a modificat. De la 5.4 la 5.3 l! Și iată că după vreo două pauze de cafea, pe la ora 16:00 eram pe centura Bucureștiului. Foarte aglomerată, pe alocuri circulând cu 5 km/h sau pur și simplu staționând, ne-a luat cam 1 oră și 30 minute să o trecem. După ce am convertit prețul benzinei din România în MDL, și am văzut că se primea cam 25-26 lei / litru, am hotărât să nu ne alimentăm aici, dar deja în Bulgaria. Decizia aceasta urma să o regret foarte tare.

Ajunși în vama României cu Bulgaria
(Ruse), urma să trecem un pod
pentru care am achitat o taxă de
6 Euro. Am trecut destul de lejer
partea bulgarilor, cam vreo 20 min.
Şi asta din cauza
pașapoartelor
biometrice
moldovenești, ce
necesită a fi
introduse în bazele
de date. Cei cu pașapoarte din UE trec foarte rapid, acestea fiind verificate doar vizual.

Vinieta românească și cartea verde le aveam procurate încă din Moldova, așa că la ieșirea din vamă am oprit la niște buticuri unde se vindea vinieta bulgărească. Citisem pe internet că se recomandă procurarea lor din benzinării, dar nu de aici. Și am înțeles de ce. Când am întrebat vânzătoarea de la butic cât costă vinieta, mi s-a răspuns de parcă am insultat-o. Foarte urât și brutal, m-a informat că pentru 1 săptămână costă 6 Euro și pentru două - 12 Euro. L-a întrebarea de ce 12, dar nu 10, cat este oficial, mai nu am primit una în cap. În fine, nu vroiam

să ne stricăm dispoziția călătoriei noastre, așa că am achitat 12 Euro pentru CEC-ul pe care erau doar 10 Euro ca taxă. :) Am aplicat vinietele pe parbriz și am mers mai departe, făcând totodată și un schimb de șoferi.

Nu știam ce ne așteaptă pe drumurile din Bulgaria, așa că peste vreo 50 km am hotărât să alimentăm din nou mașina. Am făcut-o la o benzinărie simplă, deci nu era vreo firmă cu renume mondial. Am achitat cu Mastercard, iar convertiți în Euro s-au primit 30. Pe la 22:30 eram lângă Sofia.

Deoarece GPS-ul ne îndruma să mergem prin centrul capitalei iar noi vroiam pe centură, ne-a luat vreo 10 min. până să înțelegem cum să ajungem pe centură, căci o porțiune de drum era în reparație. Șoferul ce conducea a afirmat până la intrarea în Sofia că motorul este foarte slab. Pe mine tot mă uimea că la mici dealuri

trebuia să treci din treapta a 6-a în a 4-a! Și când am staționat aici la centură, motorul funcționând la ralanţi, am înțeles de ce nu avea putere. Rotațiile scăzuseră la vreo 500 și motorul

funcționa de parcă era un tractoraș. Pentru moment m-am speriat, neînțelegând ce se întâmplă. Apoi mi-am dat seama că benzina oribilă din Bulgaria și-a dat de știre.

După Sofia urmează o porțiune de vreo 40-50 km de autostradă. Am staționat acolo la o benzinărie Shell pentru o cafea și apoi iarăși m-am urcat eu la volan. Mi-am pus mâinile în cap când am văzut că apăs pedala de accelerație în podea, iar turațiile motorului scad. Circulând așa cu o viteză medie de 100 km/h, am ieșit de pe autostradă și ne îndreptam deja înspre vama cu Grecia. Era undeva ora 02:00 noaptea când am ajuns la Greci. Procesul a durat vreo 20 min. Ieșiți de-acolo, am zis că la o primă

benzinărie mai mare, ne oprim să dormim măcar 2 ore, că noi, șoferii, eram obosiți binișor. În căutarea unei benzinării am ajuns tocmai în Thessaloniki! În primul rând GPS-ul ne-a dus pe o scurtătură, cum i s-a părut lui mai bine, și am mers prin niște localități parcă uitate de lume. Pe anumite porțiuni de drum, în stânga și dreapta aveam doar copăcei de porumb. Iar drumul fiind îngust, practic numai pentru o mașină, te cam înfricoșa un pic. Era ora 05:15 când la margine de Thessaloniki am găsit o

benzinărie mare, care era deschisă. Am parcat și ne-am culcat.

Peste 2 ore de somn, am băut câte o cafea, am alimentat la aceeași benzinărie încă 12,77 litri de benzină și am pornit la drum. Am ieșit pe autostrada E90 și-am mers prin partea de vest a Greciei. E un drum cu mai multe urcușuri și coborâri, traversând o zonă mai muntoasă. Aici deja Corolla parcă își revenise după șocul cu benzina bulgărească. S-a circulat cu 120-130 km/h iar astfel, pe la 11:00

eram deja lângă orașul Ioannina. Taxele de autostradă au însumat doar 6 Euro. Mai departe am continuat pe drumul E591. Am făcut din nou plinul la o benzinărie Shell (32,68 litri). Aveam de parcurs ultimii 338 km până la feribot. Am coborât foarte mult la vale, prin serpantine muntoase și ne întrebam ce vom face noi când vom veni înapoi, cu motorasul nostru de 99 CP?

Parcurgând vreo 1250 km, la un moment dat a început să se audă un zumzet în panoul de bord, lângă parbriz. De parcă era vreo fărâmitură de mâncare acolo. A durat vreo 5 min. după care s-a liniștit. A fost un pic obositor partea asta de drum, în schimb sunt vreo două localități prin care treci și îți bucură ochii. Am traversat și podul Antirrio pentru care trebuie să achiți 13,2 Euro. Este un pod frumos, dar credem că prețul este exagerat. Și iată că pe la ora 16:00

eram în orășelul Killini, de unde
urma să luăm feribotul spre insula
Zakynthos. Pentru o mașină și 4
persoane am achitat 58 Euro. Și iată
că după o oră de mers pe apă, am
ajuns acolo unde ne-am pus în plan.
Ieșirea din port este întotdeauna d
irijată de poliție, atunci când vine
feribotul, din cauza traficului foarte
mare care se creează la moment.
GPS-ul fiind bravo,
ne-a condus direct
până la vila unde

urma să staționăm, în partea de sud a insulei, în localitatea Keri. După 1700 km, consumul a fost de 5.5 l / 100 km.

Insula italo-greacă

Insula este mult mai mare decât ne-am așteptat. Suprafața totală este de 406 km2. Ca naționalități, aici sunt

50% greci, 40% italieni și restul 10% din toate colțurile lumii. Se vorbesc limbile greacă, italiană și engleză. În 5 zile cât am stat, am văzut un singur automobil cu numere din Rusia, unul din Ucraina și Moldova. Primul lucru

care te deranjează și cu care ulterior te obișnuiești este ciripitul straniu care îl auzi de dimineață până în seară. Pe toată insula cresc măslini și în ei trăiesc niște greierași care toată ziua cântă. Cântă cu un "glas" tare țipător. Mai pe scurt, toată insula e o simfonie greiericească. :)

Nu am optat pentru all inclusive. Am achitat doar cazarea. Din start am știut că vom circula mai mult pe insulă. Și

vă recomand să faceți la fel, în caz că o să ajungeți pe Zakynthos. Dacă să convertim prețurile în lei moldovenești, atunci în supermarket-uri sunt nițel mai scumpe. Noi ne-am așteptat ca în magazinele alimentare de genul la LIDL sau Carrefour o să fie mai ieftină producția, dar nu a fost să fie așa. În orice caz era acceptabil, de 15 Euro poți prepara mâncare pentru o zi la 4 persoane. Dacă alegeți să mâncați în taverne, atunci fiecare masă o să vă coste 15 Euro (în mediu) de persoană.

Insula are o infrastructură foarte dezvoltată. Aici găsești și școli, biserici, nemaivorbind de magazine și restaurante. Poliție locală, stații de pompieri amplasate în mai multe regiuni, spital, etc. Deci asta ne amintește de faptul că multă lume aici trăiește, nu doar vizitează insula.

Din Keri până în Zante, localitatea centrală a insulei, sunt cam vreo 15-20 km. Făceam acest drum cu mașina zilnic, uneori și de 2 ori pe zi. În total

am circulat vreo 240 km, astfel încât consumul global s-a mărit până la 5.7 l. Sunt drumuri cu multe urcușuri și coborâșuri iar noi ne-am avântat odată și în punctele cele mai înalte, acolo fiind prezente adevărate serpentine înguste și dacă priveai în jos, vedeai o prăpastie de vreo câteva sute de metri. Anume aici mi-am adus aminte că există motoare diesel și ce bine era să fie dacă Corolla noastră era să aibă măcar un motor mai puternic. Circulam în mare parte cu treapta 1-2,

în a 3-a mai rar ajungeam, iar motorul trebuia să-l țin constant între 3500-4500 rpm ca să am suficient cuplu. Noi am reușit să explorăm un pic numai partea centrală, de sud și nord-vest a insulei.

Zakynthos se laudă cu una dintre cele mai frumoase plaje din lume: Navagio. Și asta e drept. Să ajungi acolo poți doar pe cale maritimă, dar asta merită. Marea are un albastru ca-n poveste iar piatra de calcar din zonă o face să fie

și un pic tulbure. Dar, știți cum, e un tulbure curat. Plaja Navagio trebuie numaidecât să o vedeți dar nu este genul de plajă la care poți să stai toată ziua. Sunt altele la fel de frumoase și originale. Plaje care sunt la margine de peșteră și care au o apă curată ca lacrima. O să găsiți în Zante suficiente companii de turism care vă fac o excursie la aceste plaje sau dacă doriți puteți să înconjurați cu vaporul toată insula, așa cum am făcut-o noi, însă e destul de obositor. Eu v-aș recomanda

să vă informați din timp și să vă duceți doar la plajele care vă sunt interesante.

Am rămas un pic uimiți de poliția din Zakynthos. Înafară de polițistul ce dirijează ieșirea din port, nu am mai întâlnit nicăieri echipaje. Inițial circulam doar cu 50 km/h. Nu vroiam să am neplăceri, deși drumurile centrale îți permit lejer să circuli cu 70 km/h. Așa că peste o zi circulam deja și eu ca restul localnicilor. Doarece insula are și aeroport internațional, sunt foarte

mulți turiști ce aleg să vină pe calea aeriană și din acest motiv chiria de scootere, ATV-uri și Suzuki Jimny e la putere. Dacă o să conduceți pe-aici, fiți atenți în primul rând la motocicliști / ATV-iști. Ei au o prioritate nescrisă acolo și circulă cum vor cu o sumedenie de încălcări. Dar în pofida acestui fapt, nu am văzut niciun

accident și odată n-am auzit ca cineva cuiva să-i claxonexe. Vrei să respecți regulamentul, respectă-l și nimeni nu te va deranja. Nu vrei, atunci pur și simplu condu atent ca să nu deranjezi pe nimeni. Ah da, și poți să te parchezi sub semne, că nimeni nu-ți spune nimic.

Nu o să desfășor foarte detaliat insula și frumusețile sale. Dacă vreți

informație suplimentară, ar fi mai bine să vizitați site-urile specializate în turism sau puteți să mă întrebați concret ce vă interesează. Dacă ajungeți aici, vă recomand să cumpărați toate produsele alimentare din Moldova, așa o să fie mai ieftin. De asemenea, puteți opta pentru un sejur începând cu 1 septembrie, deoarece prețurile la cazare se reduc cu vreo 25-30%.

Zakynthos-Atena-Chișinău

După 5 zile ne-am pornit spre casă.
Doar că urma să facem un popas în
Atena, la niște prieteni. Noi am
plecat de pe insulă duminică, dar
biletele pentru feribot le-am cumpărat
încă de vineri, deoarece duminică
foarte mulți pleacă de pe insulă și
poți să te trezești că n-ai loc pe vas.
Din Killini, primul orășel de pe
continent deja, până în Atena sunt
287 km. Ne-a luat vreo 5 ore să
conducem, din cauza
autostrăzilor în reparație și plus
că am mai nimerit și într-un
ambuteiaj mare din cauza unui

accident. Tot drumul conduci pe malul mării. Inițial în stânga noastră a fost Marea Ionică, ca ulterior să trecem printr-un istm, în regiunea Korinthos, iar în partea dreaptă te trezești deja cu Marea Egee alături de tine.

Tot drumul am circulat cu condiționerul. Când am ajuns în Atena, termometrul indica 40 de grade! Și așa a fost și în a doua zi cât am explorat orașul. La ora 09:30 dimineața erau deja 30 de grade. În Atena se circulă

la fel ca pe Zakynthos. Limitele de viteză nu sunt respectate, dar din nou, nimeni niciodată nu claxonează. Mai mult, am cedat trecerea la niște pietoni iar automobilele din urmă încercau să-și găsească loc printre oameni ca să treacă. Apoi am aflat că în Atena nu prea se cedează pietonilor. Deci a fost

un mic șoc pentru șoferii greci. La general vreau să vă spun că nu m-a impresionat acest oraș cu nimic, înafară de Akropolisul care, la fel ca și plaja Navagio de pe Zakynthos, trebuie văzut măcar odată în viață. E cald, în jur ai numai priveliște de secetă și nici măcar supermarketurile nu-ți oferă acele prețuri europene, unde crezi că poți să te duci și să cheltui 100 Euro pentru un cărucior plin cu alimente. După vreo 120 km de condus prin Atena, cu 5 pasageri și portbagaj încărcat la maxim, ne-am pornit în

ziua următoare spre Chișinău cu un consum global de 5.9 litri/100 km.

Deoarece am trecut prin Atena,
desigur că nu ne-am mai întors pe
unde am venit. Din capitală până în
Thessaloniki sunt 500 km de
autostradă. Respectiv, micuța
Corolla alerga constant cu 120 km/h,
oprindu-se numai la punctele de
achitare a taxei de autostradă,
vreo 6 la număr și pentru două
pauze de cafea. Am ajuns în
nordul Greciei parcă dintr-o

răsuflare, dar când am calculat taxele de autostradă, ne-a ieșit cu 15 Euro mai mult decât atunci când am venit. În orice caz, eu recomand să alegeți anume acest drum spre Zakynthos, adică prin Atena. Distanța e acceași și chiar dacă o să achitați nițel mai mult, o să conduceți mai liber.

Pe la ora 16:30 trecusem în Bulgaria
deja, destul de rapid. Dar din
nou, am pierdut
timp din cauza

pașapoartelor moldovenești. Știu că așa este regulamentul, dar te simți un pic discriminat atunci când toți doar prezintă pașapoartele, iar tu trebuie să te înregistrezi. Iar în fața ta este un autobuz cu turiști. Bine că nu erau din Moldova, că stăteam cred că și acolo vreo oră. Pe la mijloc de autostradă ce duce spre Sofia, din nou a apărut acel zumzăit din panoul de bord, preț de vreo câteva minute. Apoi, am auzit de câteva ori și un sunet straniu de parcă ar fi nimerit vreo pietricică între discul de frână și plăcuţe, dar a fost o perioadă foarte scurtă, sunetul apărând și dispărând imediat. Făcusem plinul încă din Grecia, așa că Bulgaria am traversat-o fără necesitatea de a realimenta mașina. Consumul scăzuse la 5.8 l.

Pe la 00:30 trecusem foarte repede și vama cu România, iar la întoarcere pentru același pod pe care îl traversezi achiți doar 2 Euro, în loc de 6. Ne-am alimentat cu 16,30 litri, că nu avusem mai mulți lei românești și am urmat drumul spre Focșani, unde planificasem să dormim un pic. Eram 3 mașini cu numere din Moldova așa că am mers toți împreună până la București. Și acolo, pe centura capitalei, GPS-ul iarăși și-a făcut de cap, și în loc să ne indice virarea la dreapta pe drumul național
E85 (București-Buzău-Focșani), ne-a arătat virarea ceva mai devreme, așa că ne-am trezit pe autostrada ce duce spre Constanța. Nu mi-a plăcut asta

deloc, deoarece și așa eram obosit, iar eu crezusem că o să circul pe un drum care îl cunosc și fără GPS. După autostradă au urmat vreo 15 km de "tundră". Zic tundră, deoarece am mers ca și la ieșirea din Grecia, prin niște sate parcă lipsite de oameni. La un moment dat, crezusem că în fața mea voi avea vreo prăpastie. Și iată că după o virare la dreapta, am văzut indicatorul E85. Nu pot să vă redau cât de bucuros am fost, știind că circul din nou pe un drum care îl cunosc deja.

Toți eram foarte obosiți, astfel încât ultimii 15 km până la Focșani îi număram cu sutele de metri. Ajunși acolo la ora 05:00 dimineața, am

poposit la un mic motel unde am dormit puțin peste 4 ore. Dimineața am mâncat un mic dejun extraordinat de gustos, am băut câte o cafea și pe la 11:15 am pornit lejer spre Chișinău. Totul era bine, până când în Bârlad m-a oprit poliția din urmă pentru că nu am cedat trecerea la un semafor cu indicator verde intermitent la dreapta. Deoarece indica și secundele rămase la culoarea verde, eu crezusem că e verde "normal", pentru automobile, dar se pare că trebuia să cedez. Vroiau să-mi ia permisul pe 60 de zile dar au văzut că suntem cu noua Toyota Corolla și am scăpat cu bine. :) Ambele vămi le-am trecut rapid.

Consumul scăzuse la 5.7 l, iar eu am condus liniștit până acasă. Lipsa 3G-ului și a internetului "gratuit" s-a simțit în această perioadă, așa că toți pasagerii erau cu ochii pe Facebook. Trecând prin codrii Moldovei, am înțeles că avem o țară foarte frumoasă, cu mult verde, amintindu-ne de Atena secetoasă. De asemenea ne-am bucurat foarte mult de prețul la benzină, după cel de 1.60-1.70 Euro / litru din țările traversate .Când am ajuns în curtea blocului, aveam parcurși 4 073 km cu un
consum global de 5.7 litri/100 km. Iar asta a însemnat 232 litri de benzină.

Probabil ați dori să aflați cât ne-a costat această călătorie? Ei bine, noi

am ales să nu plecăm cum o fac alții, în hoteluri de tip all-inclusive și zbor cu avionul dar am vrut să fim un pic mai aproape de orice: de drum, de țară, de natură, de tot. Plăcerea cu toate taxele de drum, benzină, cazare ne-a costat 400 Euro/persoană. De acești bani noi am și mâncat, ne-am permis să ne mai cumpărăm câteva suvenire din Zakynthos. Dar dacă vreți să savurați din plin călătoria fără a vă gândi mult la bani, rezervați-vă câte 500 Euro / persoană și vă garantez că o să

aveți parte de o călătorie minunată.
De asemenea, în caz că nu sunteți
un șofer care circulă des la așa
distanțe de lungi, să vă planificați
foarte bine traseul, că noi am dat-o
un pic în bară. Data viitoare când ne
vom duce, vom pleca mai întâi în
București, vom înnopta acolo, iar odată cu răsăritul soarelui vom lua drumul spre Zakynthos și astfel, cam pe la 21:00 ar trebui să fim pe insulă. Vom evita la maxim condusul pe timp de noapte.

Toyota Corolla după 10 000 km

Tatăl meu și-a cumpărat mașina nouă. Oricum, știți că eu conduc Matiz-ul meu iubit. În 2008, tata își cumpărase o Mazda3 nouă, pe care noi ambii am condus-o preț de 4.5 ani. Când venise momentul unui "refresh", eu insistam să cumpere tot Mazda3, doar că în caroserie mai nouă, chiar dacă asta era în septembrie 2013 și în scurt timp urma să apară următoarea generație a Mazdei 3. Dar decizia finală a fost alta.

Per general, eu personal sunt mulțumit de Corolla. Pentru clasa sa, ea oferă foarte mult spațiu mai ales pasagerilor din spate, are portbagaj mare, e foarte plăcută de condus noaptea, căci iluminarea cadranelor nu deranjează deloc. Sunt sigur că acest motor de 1.33 litri este foarte fiabil și econom, deşi mai sunt detalii minore care mă mai deranjează uneori.

Din prima zi când a ieșit din showroom, când cuplai treapta a 2-a

se auzea o mică bocănitură. Am dus-o imediat la service și pe garanție i-au adăugat un pic de ulei în cutia de viteze. Portbagajul ca să-l închizi, trebuie să ții mâna la mijloc, că de altfel nu se închide nicicum, doar lovești în zadar bucata aia de metal ușor.

Dar despre Toyota Corolla pot să spun şi că are, desigur, o sumedenie de puncte pozitive comparativ cu alte nipone din același segment. Cât am condus-o în călătoria noastră, nu m-a durut spatele, spațiu era suficient, deci a fost pe cât se poate de confortabilă. Suspensia este de nota 10 pentru prețul ei! Gropile le absoarbe minunat, motorul este foarte silențios. Apropo, consumul oficial extra-urban este de 4.7 l. Chiar dacă aş compara automobile de generații diferite, Toyota Corolla actuală şi Mazda3 de două generaţii în urmă, pe care am avut-o cândva, eu le-aș acorda nota 9 bine meritată ambelor nipone, fiecare având avantajele și dezavantajele sale.

Petru Amihalachioaie, pentru PiataAuto.md