Casca de protecţie a evoluat enorm de mult de la prima implementare în cursele auto, ceea ce ne demonstrează filmuleţul de mai jos. Iniţial, casca nu avea rolul de a proteja capul pilotului în cazul unui accident, ci de a proteja pilotul de … insecte şi murdărie, împreună cu ochelarii de protecţie…
La începutul anilor 1900, căştile erau confecţionate din material textil, către anii ’30 ai secolului trecut acestea fiind confecţionate din piele şi doar la sfârşitul anilor ’40 căştile au primit o structură rigidă pentru a proteja capul pilotului în timpul impactului. În 1954 a apărut prima cască produsă în masă de către compania Bell. De atunci
căştile au păşit pe o cale de evoluţie în direcţia siguranţei pentru a oferi o protecţie cât mai bună a capului pilotului în timpul accidentelor şi incendiilor. În 1967 a fost introdus materialul anti-incendiar nomex, iar în 1970 apar primele căşti care acopereau total faţa pilotului. Din 1973 căştile de protecţie au adoptat vizorul, care proteja ochii pilotului. Între timp căştile au devenit nu doar un element de protecţie, dar şi o faţă a pilotului ce o purta, datorită designului, inscripţiilor şi culorilor aplicate pe aceasta. Unul dintre cele mai iconice design-uri aplicate pe casca de protecţie, este cel al pilotului de Formula 1, Ayrton Senna, care este recognoscibil instant, datorită culorilor steagului brazilian.
Căştile de protecţie moderne au formă aerodinamică, sunt confecţionate din materiale compozite, precum kevlarul sau fibra de carbon, având integrate sisteme de comunicaţie, aerisire, dar şi sistemul Hans, care previne mişcarea excesivă a capului în timpul unui accident. Toate căştile de protecţie utilizate în cursele auto sau moto, se conformă anumitor standarde de protecţie.
Incredibil, cât de mult au evoluat căştile de protecţie de-a lungul anilor, de la nişte „petice” la elemente extrem de complexe şi importante în siguranţa piloţilor!
