Cadillac! Pe cât de elegant sună numele acestei mărci, pe atât de magnifice au fost multe din maşinile care au purtat această emblemă pe parcursul istoriei! Şi, deşi Cadillac-urile încă sunt o raritate în Europa, redacţia PiataAuto.md a mers tocmai în Elveţia pentru a testa noul Cadillac CTS – proaspătul concurent al lui Audi A6, BMW Seria 5 şi Mercedes-Benz E-Class! Doamnelor şi domnilor, astăzi avem onoarea să vă prezentăm un test drive de zile mari, în exclusivitate absolută pentru Moldova!

Design. Somptuos. Magnific.

Designul Cadillac a avut momente de apogeu şi decadenţă, iar către anii 2000 acesta şi-a atribuit o nouă identitate, foarte colţuroasă şi rece, dar cu o prezenţă impunătoare. Rând pe rând, noile forme rectangulare s-au răspândit pe toate modelele din gamă,

apoi, când a venit rândul unor noi generaţii, inspiraţia părea a fi captivă în jurul aceloraşi forme, fără a evolua sau a trece la o altă etapă cel puţin la fel de inspirată.

Apoi, în vara anului 2011, Cadillac a adus la concursul de eleganţă de la Pebble Beach conceptul CIEL, care marca, în sfârşit, acel voila! de reinventare superbă a identităţii sale pentru o nouă eră. În acel concept se conţineau toate calităţile notorii şi asocierile de imagine ale mărcii, de la

dimensiunile ultra-generoase ale caroseriei şi luxul opulent bine dozat, până la gloria rock’n roll-ului şi unicităţii formelor şi căilor de evoluţie. Cadillac a demonstrat atunci că poate fi fascinant fără a se inspira de la alţii, ci tocmai punând în valoare propriile calităţi definitorii!

În toamna aceluiaşi an, pe piaţă venea Cadilac XTS, limuzina de top a mărcii, capabilă să concureze cu modele

precum Audi A8, BMW Seria 7 sau
Mercedes-Benz S-Class, care îşi
inspira formele şi somptuozitatea din
designul conceptului CIEL. Apoi, în
ianuarie 2012, Cadillac a lansat
noul ATS, sedanul sportiv
care venea să

concureze cu granzii segmentului D şi care îşi inspira formele, parţial, de la conceptul lansat jumătate de an mai devreme.

Şi abia în martie 2013, inspiraţia reinventării grandioase s-a conturat şi s-a maturizat şi mai mult, dând naştere lui Cadillac CTS, modelul pe

care îl testăm noi astăzi şi care vine să lupte pe piaţă cu Audi A6, BMW Seria 5, Jaguar XF şi Mercedes-Benz E-Class, dar şi cu Lexus GS sau Infiniti Q70. Aici, pe Cadillac CTS formele grandioase ale conceptului CIEL s-au materializat, parcă, cel mai bine proporţionat, cel mai armonios şi cu o fascinaţie cu totul specială.

Grila frontală masivă adăposteşte o emblemă regală, dominantă, pe centru, iar blocurile optice laterale au contururile exterioare marcate de LED-uri, care continuă vizual cu alte elemente LED inferioare, care, la rândul lor, continuă spre prizele laterale ale barei de protecţie. Nervurile capotei vin să completeze această

prezenţă dominantă şi continuă frumos spre lateralul caroseriei, unde jantele mari şi elegante continuă tema tabloului. Posteriorul sfârşeşte cu blocuri optice mici şi verticale,

asemeni Caddy-urilor clasice din anii ’50 ai secolului trecut, dar transpuse într-o rectangularitate modernă. La prima vedere forma posteriorului pare un pic searbădă, dar atunci când începi a observa micile detalii de acolo şi le înţelegi scopul, îţi zici că designerii Cadillac au făcut o treabă excelentă.

Uşa portbagajului continuă linia profilată longitudinal pe părţile laterale, prelungind într-un etaj superior şi spaţiul din zona montanţilor spate, aducând apoi toate aceste elemente într-un plan comun al spatelui. Spoilerul discret de pe centrul uşii

portbagajului ascunde cel de-al
treilea stop, dispersat simetric în
stilul legendar al mărcii. Iar în partea
inferioară, două guri de eşapament
ne sugerează puterea ascunsă sub
capotă şi setea de acceleraţie a
modelului! Dar despre motor şi
substrat tehnic vorbim ceva mai
încolo!

Interior. Luxul american cu valenţe sportive.

Noi testăm o versiune cu dotări de top a lui Cadillac CTS şi, paradoxal, ea nu vine cu lemn natural placat şi piele cu

nuanţe de bej sau cognac! Există şi asemenea combinaţii pentru Cadillac CTS, însă ele sunt considerate oarecum medii, în timp ce dotarea de top absolut e cea în care luxul ia o abordare mai puţin exhibiţionistă şi îşi trage nişte valenţe sportive veritabile! Şi ca să fim şi mai informativi, trebuie să spunem că, în versiunea sa

europeană, un Cadillac CTS vine cu o listă atât de mare de dotări standard, încât ar trebui să-i facă roşii la obraji pe oricare din concurenţii săi din triada germană! Da, doamnelor şi domnilor, oamenii de la Cadillac s-au gândit că nu e de bon-ton să pui clienţii unui Caddillac să plătească un supra-preţ pentru dotări plăcute şi necesare

şi le-au inclus pe toate într-un preţ de start mai mare, astfel încât la discreţia echipărilor suplimentare sunt lăsate doar opţiuni cu adevărat mofturoase, fiţoase, fără de care maşina asta se va simţi oricum plenară şi generos dotată.

Iar noi, vă spuneam, conducem o versiune cu dotări de top absolut, care vine un cu habitaclu tapiţat cu piele neagră, combinat cu inserţii de fibră de carbon, despre care cei de la Cadillac spun că e una veritabilă. La drept vorbind, ea arată şi pare veritabilă şi calitativă, doar că placarea ei suplimentară nu-ţi permite să simţi textura rugoasă specifică fibrei de carbon. Pe lângă asta, planşa de bord şi panourile portierelor sunt tapiţate cu o combinaţie frumoasă de piele şi

Alcantara, trasate cu
aţă contrastantă. Din peisaj nu
lipsesc nici inserţiile piano black sau
contururile cromate, formând astfel o
ambianţă foarte bine asortată! Însă
rezultatul final nu-i va lăsa cu gura
căscată pe amatorii luxului opulent,
care ar face bine să opteze pentru
nuanţe maro de piele, combinate cu
lemn natural! Aici, pe maşina noastră
de test, ambianţa e mai potrivită
pentru cei ce vor să pună
accent pe o
interpretate
introvertită
a luxului.

Cum stă Cadillac CTS la calitatea materialelor de interior? Ei bine, în mare parte, foarte bine, conform pretenţiilor premium pe care le are marca. Dar nu putem să nu remarcăm cu obiectivitate că pe alocuri pielea este tapiţată cu mici omiteri de întindere uniformă – spre exemplu pe volan sau pe marginile scaunelor. Conturul şezutului scaunelor nu pare suficient de ferm, astfel că pielea manifestă o întindere neuniformă în acele zone. Nu ştim de ce, dar cei de la Cadillac au tapiţat parţial cu piele până şi padelele schimbătoare de viteze din apropierea volanului, iar această ideea nu arată prea bine pe viu.

Poziţia la volan, însă, e foarte plăcută, şi-ţi oferă oportunitatea unei conexiuni imediate cu maşina. Cotiera centrală înaltă, profilarea bună a scaunului şi volanul de dimensiunea şi grosimea corectă te fac să te simţi imediat foarte antrenat la ceea ce urmează să se întâmple în condus.

Bancheta spate aduce o calitate similară a tapiţeriei din piele, iar spătarul acesteia are un unghi reuşit

de înclinare, cu profilări plăcute. Aici sunt prezente şi embelemele în formă de „V” deschis, care ne amintesc de forma celui de-al treilea stop de pe uşa portbagajului. Spaţiul pe înălţime şi lăţime e suficient de generos cât să te simţi într-un sedan de talie largă. Zona şezutului, însă, nu e cea mai îmbătătoare în confort. De ce? Priviţi cât de subţire e şezutul banchetei spate! Inginerii Cadillac au vrut să coboare la maxim şezutul banchetei pentru a câştiga spaţiu pe înălţime, păşind pe urmele lui Audi la acest capitol, însă rezultatul final nu e prea plăcut în senzaţii. Se poate călători la drum lung, însă nu va exista senzaţia unui confort îmbelşugat, pe care-l aştepţi de la Cadillac CTS. Parţial, acest simptom e cauzat şi baza înaltă a banchetei, adusă la acelaşi nivel cu tunelul central. Se vede că există dedesubt componente pe care americanii nu le-au proiectat mai compact. Unul din ele e şi rezervorul imens de benzină, care măsoară tocmai 72 de litri.

În schimb pasagerii de aici sunt alintaţi cu prize dedicate de ventilare şi chiar cu reglaj separat de temperatură,

dacă se optează pentru sistemul opţional trizonal de climatizare, ca în cazul maşinii din testul nostru. Din peisaj nu lipsesc nici draperiile, pentru o intimitate sporită.

Portbagajul nu are o configuraţie foarte practică, fiind mai degrabă rezervat

pentru un singur geamantan mare pus pe centru sau două mici admise pentru bagajul de cală şi câteva mici gentuţe pe alături.

Fastuos, în miezul peisajelor impunătoare

A venit momentul să vorbim şi despre adevărate senzaţii la volan, dar şi despre substratul ăla tehnic care creează aceste senzaţii. Cadillac CTS are, la el acasă, opţiunea mai multor motoare, inclusiv un V6 delicios, dar noi testăm versiunea europeană a modelului, care poate veni echipată doar cu un singur motor, cu patru

cilindri în linie. E vorba de un motor turboaspirat cu injecţie directă, de 2.0 litri. De fapt, motorul ăsta e prezent

şi sub capota lui Opel Insignia, fiind numit acolo 2.0 SIDI Turbo, iar aici pur şi simplu Turbo DI VVT. Dacă pe Insignia motorul livrează 250 CP,

atunci Cadillac CTS beneficiază de 276 CP la 5,500 rpm şi 400 Nm, disponibil între 3,000 şi 4,500 rpm.

Propulsorul poate fi cuplat doar la o cutie de viteze automată cu 6 trepte, iar unicul capitol tehnic la care clientul are discreţia alegerii e cel al tracţiunii –

spate sau integrală. Iar noi
conducem un Cadillac CTS 2.0 Turbo cu tracţiune integrală!

Cifrele din fişa tehnică sunt relativ impresionante – 6.6 secunde până la prima sută pentru versiunea cu tracţiune spate şi 6.9 secunde pentru cea cu tracţiune integrală. Probabil, diferenţa se datorează celor 75 kg în plus şi a componentelor suplimentare de transmisie a puterii către roţi.

În fine, o fi ea bună teoria fişelor tehnice, dar nimic nu bate practica senzaţiilor gustate pe viu! Suntem în Zurich, la sediul european al celor de la Cadillac şi pornim motorul. Sunetul e plăcut, pe cât e posibil să fie pentru un motor cu 4 cilindri. Se simte o îngroşarea a părţii joase a tembrului, pentru a se sugera un motor de cilindree mai mare. În faţa noastră se aprinde display-ul imens care ia locul cadranelor de bord. Afişajul e digital şi, atât cât suntem în parcarea subterană din care ieşim, contrastul e perfect. Calitatea grafică, totuşi, e slabă şi

neconformă timpurilor noastre. Ţara care a dat naştere iPhone-urilor trebuia să monteze un display cu adevărat calitativ, aici însă am senzaţia unui display demodat dintr-un Jaguar XJ, pe care încă acum vreo 4 ani îl criticam pentru că părea expirat. Dacă-mi pun ochelarii pe ochi, văd şi pixelii display-ului de aici. Nu e bună treaba, Cadillac! De ce s-a mai montat un display aici? Se putea merge pe formula cadranelor clasice, care, apropo, sunt disponibile în dotări mai puţin generoase.

Nici display-ul sistemului multimedia de pe consola centrală nu e mai avansat pe scara evoluţiei. Aici pixelii nu se mai întrevăd, dar luminozitatea, contrastul şi naturaleţea culorilor arată ca nişte imigranţi cu maşina timpului, veniţi din alte perioade mai vechi. Apoi, constat că am un buton de-o şchioapă pentru reglajul volumului, care se apasă destul de ciudat. Toate butoanele se apasă cu o senzaţie ciudată aici, de fapt. Şi nici logica funcţionării nu parea prea intuitivă. Însă sistemul de navigare a ales foarte

bine traseul pe care îl doream, mult mai logic şi mai plăcut decât unitatea noastră auxiliară de navigare, pe care o aveam la îndemână.

Ne-am consolat cu faptul că afişajele grafice sunt departe de ideal la bordul lui Cadillac CTS şi am pus nişte muzică bună, pornind la drum.

Sistemul audio e unul care ne-a
întrecut aşteptările, cu difuzoare
BOSE, care reproduceau un
sunet foarte moale
şi calitativ. Mi-am
zis că această
înmuiere a

sunetului trebuie să se datoreze unei bune căptuşeli a uşilor şi montanţilor. Am deschis şi închis uşa pentru a sesiza din nou greutatea şi plinătatea ei. Cadillac a lucrat cu conştiinţă şi dedicaţie aici, nu s-a zgârcit la

materiale de izolare interioară. Dau geamul lateral în jos şi observ geamul dublu glazurat! Pe un sedan de talia lui CTS! Uite că noul Cadillac CTS ne aduce surprize impresionante!

E firesc, deci, să vă spunem că odată ieşiţi pe autostrăzile elveţiene am constatat o izolare fonică exemplară a maşinii! La acest capitol, al izolării fonice, cei de la Cadillac au lucrat cel puţin la fel de bine ca germanii, poate chiar un pic mai bine pe alocuri!

Cum se simte un Cadillac CTS în
condus? Ei bine, primul segment al
traseului nostru a însemnat un
condus urban prin Zurich şi una din
suburbiile lui. Ai nevoie de un singur
segment, cât de mic de stradă,
pentru a constata modul foarte natural şi plăcut în care se conduce maşina asta! Se simte ca o maşină mare,

dar foarte bine închegată şi mai ales
foarte, foarte naturală în senzaţii!
Germanii au evoluat foarte mult spre
rafinamentul acordat cu fineţe,
pentru absolutismul tuturor
parametrilor esenţiali pentru ei, însă
acel absolutism artificializează de
multe ori senzaţiile pe care
le primeşti în condus. Aici, la
volanul lui

Cadillac CTS, redescopăr ce înseamnă adevăratul condus plăcut şi firesc a unui asemenea sedan, fără filtrări excesive şi distilări de senzaţii. Şi asta deşi direcţia lui CTS e asistată tot electric, nu hidraulic! Însă senzaţiile par identice unei servodirecţii de altă dată, prin care ştiai totul despre vectorul maşinii.

Motorul reacţionează foarte bine la apăsările pedalei, ajutat şi de reacţii prompte ale transmisiei automate. Deşi bănuiesc că un V6 sub capotă ţi-ar putea aduce un adevărat extaz, şi

benzinarul ăsta turboaspirat e capabil să-ţi asigure un bun dinamism!

Noi avem, însă, o destinaţie cu totul specială. Am părăsit Zurich-ul prin partea lui de sud şi ne îndreptăm spre Alpi. Pentru că în Elveţia nu poate exista un peisaj mai potrivit pentru

Cadillac CTS decât drumurile montane de mare altitudine, unde să-i putem simţi cu adevărat şi potenţialul dinamic, şi manevrabilitatea, şi frânele, şi tracţiunea integrală! Aşa că mergem spre pasul montan Gotthard, unul din cele mai frumoase şi mai magnifice dintr-o ţară plină de peisaje magnifice!

Aşadar, Cadillac CTS va avea parte de un tratament regesc din partea noastră!

Până să apucăm să intrăm în zone montane, trebuie să parcurgem vreo sută de kilometri de drum mai uzual, care începe cu autostrăzi şi derivă apoi într-un pitoresc drum extraurban pe malul lacului Zug. Şi trebuie să recunosc că nu-mi mai pasă acum de calitatea grafică a afişajelor digitale de la bord. Pentru că maşina asta nu se

conduce digital, ci analogic, în stilul brut şi nefiltrat al maşinilor de glorie Cadillac. Conduc savurând! Conduc cu nesaţ! Şi cine poate să-mi spună acum că e mai importantă calitatea pielii de la interior, accesibilitatea sistemului multimedia sau funcţionalitatea butoanelor de pe consola centrală? Ce folos din toate acestea dacă ai fi fost privat de plăcerea condusului, cea care ar trebui

să fie, de fapt, primordială pe o maşină! Şi ce-mi mai pasă de restul calităţilor acum, când savurez atât de intens condusul chiar şi pe drumuri drepte, fără prea mari curbe încă!

Puţine maşini în lume mai reuşesc să fie atât de plăcute şi antrenante fără a solicita peisaje speciale!

Ne apropiem de baza munţilor, însă nu ezităm să facem un scurt popas pentru un prânz în viteză. Parcăm magnificul Cadillac CTS şi până şi sobrii şi neclintiţii elveţieni îl privesc cu admiraţie şi interes!... Da domnilor, o maşină ca asta nu vezi în toată ziua, iar efectul ei magnific se realizează indiferent de vârsta şi etnia spectatorilor!

Traseul devine ulterior tot mai şerpuitor, iar urcuşurile – tot mai pronunţate. Iar noi nu ne sfiim să apăsăm pedala de acceleraţie, impunând motorul să ne livreze bucuros cuplul de care avem nevoie. Nu vrem astăzi condus eficient sau vreo altă grijă abstinentă! Conducem în deplină plăcere! Şi Cadillac CTS ne oferă deplina plăcere, cu mult peste

ceea ce aşteptam să primim de la americanul ăsta europenizat. Virajele sunt luate frumos, cu un prim moment în care simţi mutarea forţelor fizice, apoi stăpânirea lor lejeră şi firească de suspensia multilink a maşinii. Iar pentru plăcerea supremă, apeşi şi pedala de acceleraţie la trecerea virajelor, astfel încât tracţiunea integrală să impună maşinii o

traiectorie aproape perfectă.
Şi din nou, nu e o perfecţiune din aia simulată şi sforţată, ci una firească, în care există marje de forţe şi traiectorii pe care le poţi încerca, făcându-ţi astfel experienţa la volan mai intensă, mai vie, mai delicioasă!

În scurt timp nuanţa
de verde intens a ierbii de alături şi
văcuţele Milka, ce formează peisajele prin care trecem sunt înlocuite de o

iarbă mai puţin nuanţată, mai rară, iar de după geam, în depărtare, se zăresc piscurile albe ale Alpilor. Urcăm serios

în altitudine şi am intrat deja pe celebrul Gotthard pass!

A urmat un episod de condus pe care l-aş putea repeta în fiecare zi cu aceeaşi savoare! Zeci şi zeci de curbe

strânse, trecute cu o superbă
plăcere! Cadillac CTS nu e cea mai puternică maşină cu care ar fi indicat să treci prin aceste locuri şi nici

cea mai rafinată, dar tocmai lipsa oricărui rafinament excesiv formează personalitatea acestei maşini. Se conduce formidabil, cu o plăcere în volan pe care n-am simţit-o la

niciunul din concurenţii
săi direcţi germani,
dărămite la englez.
Poate conservatorismul
ingineresc american e
de vină, poate genialitatea
inginerilor americani, nu ştiu şi nici
nu vreau să ştiu de ce, dar maşina
asta e cu siguranţă printre cele mai
plăcute în condus din câte există
astăzi pe piaţă, din toate tipurile
posibile de caroserie!

Când intri cu 80 km/h într-un viraj montan strâns cu Cadillac CTS nu trebuie să aştepţi vreun sistem

electronic să intervină, prinzându-te pe nepregătite. Aici totul se face ca-n timpurile de aur ale lumii auto, fizica şi informativitatea mecanică a maşinii îţi spune care îi sunt limitele şi dacă simţi că 80 sau 85 km/h e o viteză sigură

de trecere a următorului viraj, atunci cu siguranţă aşa e! Cadillac CTS îţi readuce aminte cum e să te încrezi

propriilor simţuri şi abilităţi de
condus, fără a te lăsa în straja computerelor de la bord!

Altitudinea creşte, iar în vârful pasului montan dăm şi peste asfalt ud de la zăpada abia topită alături de drum! Aici aderenţa maşinii poate fi solicitată la maxim şi din nou, cele tocmai spuse mai sus se confirmă! Tracţiunea integrală şi fizica mecanică fac maşina asta să aibă traiectorii previzibile şi perfecte, astfel încât sistemele de stabilizare electronică nu mai apucă să mai intervină! E o maşină superbă!

Odată ce trecem de vârful montan al pass-ului, de cealaltă parte, în abis, se văd nori groşi, de după care nu se mai zăreşte nimic. Coborâm în ei şi savurăm în continuare unul din cele mai formidabile trasee ale lumii,

de la volanul unuia din cele mai plăcute automobile din câte există astăzi în lume! Cine să fi crezut că noul Cadillac CTS se va dovedi într-atât de plăcut, natural şi admirabil în senzaţiile pe care le oferă?

Verdict: Cadilllac CTS

Uitaţi de Cadillac CTS dacă, atunci când vă aruncaţi ochiul spre un sedan din segmentul E, analizaţi oferte diesel şi consum moderat. Cadillac CTS nu are niciun diesel în ofertă şi, credeţi-mă, nu are nevoie de unul, pentru că şi-ar profana propria identitate. Cadillac CTS consumă, oficial, aproape 13 litri în oraş în versiunea noastră cu tracţiune integrală, vreo 7 în afara lui şi vreo 9 în regim mixt. Uitaţi de eficienţă

deci, şi gândiţi-vă la Cadillac doar atunci când soarta v-a fericit să vă puteţi permite liniştea alimentărilor fără stresarea bugetului. Uitaţi de Cadillac CTS dacă aveţi aşteptări fireşti de la el pentru o calitate impecabilă, germanică a habitaclului, pentru că la interiorul lui mai există păcate vizibile la acest capitol, la care maşina asta rămâne evident în urmă faţă de germani. Uitaţi de el şi dacă aveţi aşteptări cu tot soiul de interacţiuni multimedia computerizate sau cu o

grafică excelentă a cadranelor de bord de lângă volan. În maşina asta, când conduci, nu priveşti cadranele de bord, ci priveşti dincolo de ele, peste parbriz, la lumea adevărată prin care conduci. Simţi viteza fără vitezometru, auzi turaţiile fără turometru! Pentru că un Cadillac CTS este, mai mult ca oricare alt model din segment, o maşină a simţurilor, antrenate şi aduse până la un extraz greu de imaginat!

Ilie Toma