Un model-legendă în gama Mercedes-Benz, pe nume GLK, a apus, iar în locul lui a fost lansat noul GLC, care vine să-l succeadă într-o manieră mai puţin rectangulară şi dură, muşcând mai degrabă din glamour-ul unor SUV-uri lucioase care nu mai ajung niciodată în noroi şi offroad. Noul Mercedes-Benz GLC este aici, doamnelor şi domnilor, iar noi am mers cu un extrem de mare interes la testul ăsta, iar motivele le veţi înţelege mai jos.

Design, prezenţă şi evoluţie.

Ştim că predecesorului lui GLC – GLK – a avut un design controversat, iubit de unii şi urât de alţii. Dar el a apărut într-o eră când Mercedes-Benz experimenta cu formele mai colţuroase pe modelele sale, cam atunci când a apărut şi E-Class W212 pe piaţă. Noi l-am îndrăgit enorm de la primul test, apoi ne-am confirmat această predilecţie la testul versiunii facelift. Avea un stil distinct,

era foarte spaţios şi practic în habitaclu, iar atributul care te făcea să îl placi ireversibil era ţinuta lui de drum, de o manevrabilitate excelentă, combinată cu o capacitate de absorbţie fenomenală a suspensiei, chiar şi cu jante de 20 de ţoli. Era un model dezvoltat pe platforma generaţiei W204 a lui C-Class, dar adaptările au mers foarte departe, astfel încât GLK dădea senzaţii mai fascinante în condus şi se simţea de minune în condiţii de teren mai provocator.

Noua generaţie, care a primit între timp numele GLC, în pas cu schimbările de nomenclatură în gama Mercedes, este de asemenea dezvoltată pe baza lui C-Class, de această dată fiind vorba de generaţia actuală, W205. Designul său a migrat în totalitate, însă, de la stilul rugos, de băiat dur, al lui GLK, spre

formele mai voalate ale lui C-Class. Ba mai mult ca atât, silueta maşinii pare să sugereze nişte linii dinamice cu u şoară aluzie la un coupe, iar zona hayonului îmi sugerează, din orice unghi aş privi-o, o simbioză dintre liniile lui Porsche Macan şi Cayenne, cu mici detalii preluate de la C-Class Estate, pentru

mascarea inspiraţiei. În rezultat, noul Mercedes-Benz GLC are un aer mult mai urban, mai cochet, mai potrivit ieşirilor boeme în oraş decât chinuirii în offroad adevărat. Cu siguranţă nu e un fapt accidental, cel mai probabil această migraţie fiind foarte dorită de producătorul german.

Esenţa de C-Class se simte, însă, mult mai proeminent decât ne-am fi aşteptat. Blocurile optice faţă au o configuraţie aproape identică, mici diferenţe sesizându-se la LED-urile de zi, care au o continuare spre calandru. Forma calandrului diferă şi ea doar în mici detalii, iar capota pare cu totul identică. Portierele, amplasarea mânerelor, forma oglinzilor, forţa cu care e nevoie să închizi o uşă şi sunetul pe care îl produce – toate sunt identice cu cele de pe actualul C-Class. Iar noi cunoaştem acest lucru pentru că exploatăm în fiecare zi un C-Class W205 – un alt motiv pentru care eram extrem de curioşi să mergem la testul ăsta. Despre Mercedes-Benz C-Class W205 noi am spus şi încă mai spunem că e un model formidabil, fiind unul din cele mai bune automobile create de Mercedes-Benz în ultimii ani. Dar oare ipostaza crescută şi înălţată, numită GLC, e la fel de bună în segmentul său?

Atmosferă interioară

Persistenţa esenţei de care vorbeam mai devreme se simte şi mai dominant în habitaclu. Am avut un adevărat deja-vu la interior, pentru că în faţa ochilor mei s-a deschis un interior tras la indigo de pe actuala generaţie C-Class. Planşă de bord, cadrane, consolă centrală, tunel central, cotieră, comenzi de plafon – toate sunt absolut identice cu cele de pe C-Class. Fără îndoială, însă, că designul interiorului lui C-Class este unul extraordinar de inspirat, fiind unul din cele mai frumoase interioare de maşini lansate în ultimii ani. Aşa că păstrarea acestui stil pentru GLC este oarecum de înţeles.

Constat, însă, că display-ul dintre cadranele de bord şi-a modificat foarte subtil stilul unor elemente – literele care indică poziţia transmisiei sunt mai subţiri şi mai puţin estetice decât la C-Class, iar afişajul informaţiei despre călătorie nu se realizează într-o coloană de patru rânduri, ci în două coloane a câte două rânduri. Pare mai puţin lizibil de la prima impresie, dar poate fi doar o chestie de obişnuinţă.

Calitatea materialelor este ireproşabilă, însă, oriunde ai vrea să le atingi. Pielea este de calitate înaltă, iar tapiţeria din piele e prezentă nu doar pe scaune, ci şi pe panourile interioare ale portierelor, dar şi pe planşa de bord. Cusăturile cu

aţă gri uşor contrastantă dau un ton
stilistic foarte reuşit întregului
tablou. Plafonul

panoramic opţional, prezent pe maşina noastră din test, oferă o senzaţie de spaţiu sporit.

Însă cum stă noul Mercedes-Benz GLC, de fapt, la capitolul spaţiu? Ei bine, în faţă se stă exact ca în C-Class, consola centrală masivă muşcând un pic din spaţiul pe lăţime destinat picioarelor. Nu veţi sta înghesuit, fireşte, ba chiar

poziţia înaltă a cotierei vă va accentua senzaţia de confort. În GLC există şi un plus evident pe înălţime pentru locurile faţă.

Pe bancheta spate, însă, acest avantaj pe înălţime pare să fie minimizat. Unor adulţi de 1.85-1.90 nu le rămâne prea mult spaţiu de rezervă deasupra capului. Zona vitrată merge şi ea în

ingustare spre hayon, lăsând spaţiu pentru crearea efectului musculos ar arculor spate, iar astfel nici pe lăţime pasagerii de aici nu vor fi prea alintaţi. Doi adulţi nu se vor plânge, dar nici nu vor avea multe rezerve de poziţii mai relaxante. Totuşi, spătarul banchetei are un unghi de înclinare mai mare, şi deci mai relaxant pentru călătoriile mai lungi. Însă până la urmă, despre GLC se

spoate spune că e cam restrâns la spaţiul oferit pasagerilor banchetei spate. Poate părea uimitor, dar GLK oferea mai mult spaţiu ocupanţilor spate, în mare parte datorită formelor sale rectangulare.

Toate aceste modificări de siluetă şi trucuri de design exterior au redus şi practicismul portbagajului. Ca şi suprafaţă plană, portbagajul lui GLC e mare, însă podeaua portbagajului e

foarte sus poziţionată, lăsând astfel o înălţime utilă foarte redusă. La asta se mai adaugă şi unghiul accentuat al spătarului banchetei şi în rezultat avem un portbagaj care ar putea să nu facă

faţă cu uşurinţă
unor călătorii de
lungă distanţă a
unei familii cu copii.

Există, însă, şi un capitol de progres substanţial şi uimitor, pe lângă evoluţia incontestabilă a calităţii materialelor. Din primii kilometri parcurşi, urban sau extraurban, se constată o linişte

incredibilă la interior. Izolarea fonică e excepţional de bună, la nivelul unei limuzine de top din gama Mercedes-Benz. Noul GLC e simţitor mai silenţios decât un C-Class, fiind ajutat şi anvelope ceva mai liniştite la

rulare. Pe lângă asta, toată podeaua maşinii e căptuşită cu un material foarte moale, care-şi aduce o importantă contribuţie la izolarea fonică generală a maşinii. La capitolul ăsta noul GLC te lasă cu adevărat cu gura căscată.

Senzaţii în condus. Manevrăm noua cutie de viteze automată cu 9 trepte!

Noi avem la test un Mercedes-Benz GLC 250d, ceea ce înseamnă că sub capotă avem deja renumitul motor diesel în patru cilindri, de 2,143 cm cubi, care livrează 204 CP şi 500 Nm. E un motor pe care-l cunoaştem de multă vreme şi despre care am vorbit întotdeauna de bine. Foarte reacţionar, foarte ritmic şi foarte plăcut în condus. Pe noul GLC 250d propulsorul şi-a schimbat niţel sunetul, spre bine, sunând şi mai aproape de un motor pe benzină, cu un uşor accent pe bariton.

Noutatea cea mare este, însă, transmisia cu care este cuplat acest motor! E vorba de noua cutie de viteze automată a germanilor 9G-TRONIC, cu 9 trepte! Aoleu! Tocmai nouă

trepte! Cine are nevoie de ele? Îşi aduc ele oare vreo contribuţie adevărată? Nu are de suferit logica funcţionării transmisiei? Ei bine, dacă v-aţi fi obişnuit să conduceţi un alt model Mercedes-Benz cu cunoscuta transmisie 7G-TRONIC PLUS, atunci senzaţiile obţinute la bordul noului GLC cu 9 trepte ar fi aproape identice. Cutia de viteze e undeva în fundal şi poţi uita de ea – nu te deranjează cu sacadări şi nu-şi face simţită prezenţa prin ezitări la cuplare, turări nenecesare ale motorului sau orice altceva care te-ar face să o observi. E acolo, undeva, şi-şi face treaba excelent. Iar asta e deja o mare realizare pentru o cutie cu un număr atât de mare de trepte.

La schimbarea mai bruscă a regimurilor de condus, cutia reacţionează în continuare foarte logic. Nu se încurcă în numărul mare de trepte şi nu recurge la schimbări disperate. Întotdeauna e aleasă exact treapta potrivită, motorul îşi livrează imediat puterea, iar odată cu accelerarea treptele încep a urca şi ele. Cutia va fi foarte logică cu forţa apăsării acceleraţiei şi intensitatea accelerării – la un condus lejer ar putea păstra turaţii de 1,250-1,500 rpm, în timp ce la un condus sportiv aţi putea menţine lesne turaţii de 2,500-3,000 rpm. Şi toate aceste schimbări de algoritm pot avea în cadrul aceluiaşi regim obişnuit de condus, Comfort, fără a fi nevoie de trecere la regim Sport de fiecare dacă când vreţi să faceţi un scurt episod de condus sportiv. Totuşi, primele 6-7

trepte par destul de scurte, favorizând cumva condusul urban până pe la 50-70 km/h. Uneori, s-ar putea să vă pomeniţi că rulaţi cu 70 km/h în treapa a 8-a. Treptele 8 şi 9 sunt mai lungi şi sunt destinate să favorizeze sprinturile de autostrăzi. Deci, cutia de viteze

funcţionează impecabil şi logic, în pofida unui număr atât de mare de trepte. Dar logica instalării ei pe GLC şi pe alte modele rezidă dintr-o economie importantă de carburant. Se simte oare această economie în viaţa reală? Răspunsul e nu. Exact cum precedentul GLK cu acelaşi motor şi cu cutie de viteze automată putea consuma destul de puţin în condus extraurban şi

vreo 9-10 litri/100 km în condus normal urban, noul GLC 250d ne-a demonstrat un consum de 9.5 litri/100 km în condus mixt, cu staţionări care îl apropie de regimul urban. Nu vă aşteptaţi la o economie majoră de combustibil, deci,

ea fiind valabilă mai mult la omologările oficiale de laborator. În viaţa de zi cu zi noua cutie nu va aduce mari schimbări sesizabile, însă nici nu vă va da bătăi de cap. Apropo, rezervorul standard al lui GLC 250d are aceeaşi problemă ca şi la majoritatea motorizărilor lui C-Class: e prea mic. În cazul lui GLC, vorbim de

doar 50 de litri, dintre care vreo 35-40 vor fi real uzilizabili. Plătiţi 50 de euro în plus pentru bifarea opţională a unui rezervor omenesc de 66 de litri! Din păcate, până şi un rezervor de volum normal a ajuns să fie opţional, oferit contra cost.

Dar care e ţinuta de drum a noului Mercedes-Benz GLC? Cât de dinamic este el în motorizare GLC 250d? Ei bine, senzaţiile din volan, şi în general senzaţiile de condus sunt extrem de apropiate de cele ale C-Class-ului actual. Un volan foarte informativ şi plăcut, o manevrabilitate foarte bună, puţin de tot afectată de centrul de greutate mai înalt al modelului. Maşina testată de noi dispune de suspensie cu amortizoare adaptivă, exact ca şi C-Class-ul redacţional, doar că la C-Class acest sistem poartă numele AGILITY SELECT, în timp ce la GLC el a fost

botezat deja DYNAMIC SELECT. E un sistem absolut identic, însă, iar schimbările sunt la fel sesizabile ca şi în cazul lui C-Class. De asemenea, există şi un regim individual, pe lângă Eco, Confort, Sport şi Sport Plus, însă nu există un regim offroad, care ar menţine motorul în turaţii mai potrivite de exemplu, sau ar pregăti nişte sisteme de asistenţă în offroad mai aproape de intervenţii. Nici sistemul de tracţiune

integrală 4MATIC nu poate fi dirijat cumva, totul defăşurându-se la nivelul deciziilor electronice. Există doar posibilitatea decuplării sistemului ESP, pentru a permite motorului să trimită cuplul mai insistent celor patru roţi fără a fi înnăbuşit.

Despre C-Class spuneam că e un model care se descurcă bine pe drumurile cu denivelări mai ondulate dar e foarte iritat de denivelările sacadate, unde nu dispune de suficientă capacitate de absorbţie. În cazul

noului GLC, se simte că avem de-a face exact cu aceeaşi suspensie de C-Class, iar capacitatea de absorbţie a maşinii este ajutată doar de profilul mai mare al anvelopelor, fără niciun plus la construcţia suspensiei. Iar asta mă face să constat că noul GLC e un model căruia îi place mai ales asfaltul şi cu care va trebui să fiţi galanţi în zonele cu drumuri rele, dar şi în offroad. Şi aici îmi amintesc de calitatea aia remarcabilă a suspensiei lui GLK. Acel model mergea genial de bine prin tot soiul de denivelări, absorbea tot şi înainta ca un mic tanc peste tot. Iar aici, GLC şi-a pierdut acea cutezanţă de luptă şi

aventură. E unul din puţinele cazuri când succesorul nu se ridică la înălţimea predecesorului. Da, GLK era mai bun în multe privinţe, inclusiv la ţinuta de drum şi la capacitatea de a îndura carosabil dificil. Absorbţia limitată pe care o oferă astăzi GLC e acceptabilă la un sedan, dar în lumea SUV-urilor noi ne dorim altceva. Or, GLK ne oferea un caracter veritabil de SUV, în timp ce GLC ne abureşte cu o

platformă care a rămas prea mult identică unui sedan sau break, în timp ce ne este livrată ca un SUV. Scuze, Mercedes-Benz, dar ăsta e adevărul.

Şi totuşi, dacă nu vă doriţi aventuri de offroad, dar mai mult defilări urbane sau călătorii extraurbane, puteţi conta pe confortul şi manevrabilitatea lui GLC. Şi

pe dinamismul lui, mai ales în versiunea 250d, cu 500 Nm la activ. Maşina testată de noi prinde prima sută în numai 7.6 secunde, iar asta înseamnă un dinamism foarte bun! Iar atunci când puneţi motorul, cutia şi tracţiunea integrală la treabă, toate funcţionează într-un unison eficient, împingându-vă în scaun cu poftă!

Mercedes-Benz GLC în offroad

Şi totuşi, am vrut să-l punem la
treabă pe GLC şi în offroad
ceva mai complicat, ca să nu-l
acuzăm pe nedrept de alura de glamour. Iar în offroad GLC ne-a dat o palmă peste obraz, apoi i-am dat şi noi una.

Suprinzător, dar garda la sol a
modelului e foarte mare, iar cooptată
cu geometria lui, aceste atribute îi
asigură unghiuri de atac şi
degajare foarte bune. Ba chiar

şi traversarea unor dealuri şi denivelări proununţate, care rămân între punţi, e posibilă. Măi să fie! GLC ne-a demonstrat aici că nu e atât de ruşinos în offroad, pe cât pare la prima vedere.

Apoi am mers în provocări de offroad şi mai anapoda. Maşina le-a trecut cu bine, iar apoi am ajuns şi pe o pantă abruptă şi denivelată, care lăsa roţile, una câte una, fără aderenţă, la urcare. Sistemul de tracţiune integrală şi-a

făcut excelent treaba în a redistribui cuplul între roţi, astfel încât maşina a continuat să înainteze. Am repetat provocările în noi şi noi urcări de pantă şi de fiecare dată Mercedes-Benz GLC ne-a demonstrat că e capabil să

înainteze. Am acceptat această demonstraţie de forţă a lui GLC, însă după aia am început a merge pe drumuri de offroad, iar atunci când viteza creşte mai mult de 20-25 km/h, suspensia dă din nou de veste că

are nevoie de mai multă grijă la maniera de condus. Deci, până la urmă, în offroad noul Mercedes-Benz GLC ne-a demonstrat o geometrie neaşteptat de bună şi o funcţionare impecabilă a sistemului de tracţiune integrală, însă

capacitatea mai limitată de absorbţie
a suspensiei rămâne oricum prezentă
şi sesizabilă de îndată ce creşte
doza de îndrăzneală în
aventurile de offroad. Prin
urmare, modelul se va
descurca până la urma
în condiţii mai dificile,
dar întotdeauna va
trebui să înaintaţi mai
prudent, mai încet,
mai cu grijă.

Preţuri în Moldova: noul Mercedes-Benz GLC

Noul GLC porneşte în Moldova de la un preţ de 39,670 euro, pentru versiunea cu motor pe benzină GLC 250 4MATIC. Cel mai accesibil diesel, GLC 220d 4MATIC, porneşte de la 41,610 euro, iar motorizarea testată de noi, GLC 250d 4MATIC, porneşte de la 42,850 euro, preţ în care se include tracţiunea

integrală şi cutia de viteze automată cu 9 trepte. Totuşi, trebuie să mai luaţi în calcul şi nişte opţionale pentru o echipare demnă a maşinii, iar exemplarul din testul nostru are un preţ piperat de 56,090 euro! Asta înseamnă opţionale de peste 13,000 euro, iar cea mai mare parte îi revine pachetelor AMG interior şi exterior, care

însumează 3,350 euro. Alte 1,420 euro îi revin plafonului panoramic, 1,450 euro farurilor full-LED, 1350 euro pachetului de parcare cu camere video la 360 grade (foarte plăcute de altfel). La interior există şi un sistem audio Burmester de o fidelitate maximă. Sunt dotări plăcute, evident, însă preţul final

de peste 56,000 de euro ni se pare un pic prea mare pentru o maşină din segmentul lui GLC, mai ales dacă luăm în calcul o mulţime de alternative la preţ apropiat şi dimensiuni mai mari. Până şi fratele mai mare GLE concurează într-o nişă apropiată de preţ.

Verdict: noul Mercedes-Benz GLC

Un model care nu prea poate fi numit, de facto, succesor al lui GLK, pentru că vine cu o cu totul altă personalitate şi chiar un alt nume. Noul GLC nu mai e un băiat dur, curajos şi aventurier, ci o bijuterie lucioasă pe patru roţi, cu care să defilezi pe străzile oraşului şi să călătoreşti la distanţe lungi în confort, flatându-te cu potenţialul de aventură din noţiunea de SUV. Deşi nu lasă această impresie din start, GLC se descurcă bine şi în offroad, graţie unei geometrii bune şi a unui sistem de tracţiune integrală foarte avansat, dar suspensia are un grad mai redus al

capacităţii de absorbţie pe carosabil cu adevărat solicitant, fapt care determină un comportament ceva mai gentil cu maşina în asemenea peisaje.

Paradoxal, dar noul Mercedes-Benz GLC nu lasă impresia de a fi simţitor mai bun decât predecesorul său, GLK, decât dacă-l privim strict ca maşină de asfalt. Pe asfalt noul model va fi mai confortabil, mai silenţios, mai burduşit cu tehnologii, dar ca spirit de aventură modelul anterior avea în el un potenţial veritabil imens, pe care succesorul său nu-l mai are. Noul GLC nu mai este la

fel de aventurier, este mai puţin spaţios şi mai puţin practic decât predecesorul său şi câştigă doar prin prospeţime de design, calitate a materialelor şi tehnologii noi. În aceste condiţii, poate e mai logic să cumpăraţi un C-Class Estate dacă aveţi nevoie de spaţiu şi calitate la interior? Sau poate mai adăugaţi niţel şi cumpăraţi un GLE mai spaţios şi mai practic? Dvs. decideţi! Pe noi, însă, GLC ne-a făcut să ne gândim cu nostalgie la predecesorul său şi să constatăm o migraţie a noului model în direcţia nu neapărat cea mai captivantă pentru noi. Dar, din nou, Dvs. decideţi – depinde de ceea ce vă doriţi cu adevărat de la un model de talia asta!

Ilie Toma