Ingineria bizară a camionului francez Willeme Michelin WR8, care putea atinge 150 km/h acum peste 60 ani

Nici măcar în zilele noastre camioanele nu sunt create pentru a atinge viteze de 150 km/h, iar acest fapt e valabil inclusiv pentru cele mai puternice dintre ele, precum Scania S770 sau alte modele comparabile. Pur şi simplu rapoartele de transmisie şi limitările electronice sunt concepute pentru viteze moderate şi constante de autostrăzi, or, la 150 km/h acestea ar fi mult prea ineficiente în consum, din cauza formei lor nu tocmai aerodinamice. Dar acest camion, Willeme Michelin VR8, are o capotă bizar de alungită tocmai pentru a străpunge mai uşor aerul şi a putea atinge 150 km/h. Şi e un camion creat în anul 1959!

Willeme a fost un producător francez de camioane, cu o istorie ce porneşte din anul 1923, cu camioane militare speciale şi reparaţii ale acestora, care şi-a câştigat rapid reputaţia mai ales în Franţa pentru camioane foarte capabile la tractări şi sarcini speciale, durabile şi potente.

Tocmai această reputaţie i-a făcut pe cei de la Michelin să se adreseze în a doua jumătate a anilor 1950 la Willeme cu o idee năstruşnică, ce venea din necesitatea de a testa anvelopele de camioane. Michelin folosea modele rapide Citroen pentru a testa anvelopele de maşini la viteze înalte, dar în lume nu exista un camion suficient de rapid, încât să poată supune anvelopele unor teste cu mult peste vitezele uzuale, mai ales că Michelin avea deja invenţia anvelopelor radiale şi o aplica şi la camioane din 1952. Aşa că cei de la Michelin le-au cerut celor de la Willeme să creeze un camion ce ar putea atinge 150 km/h pentru ei.

Inginerii de la Willeme s-au pus pe treaptă şi şi-au dat seama că vor avea nevoie de o capotă lungă şi din considerente aerodinamice, şi pentru a face loc unui motor uriaş. Au decis să instaleze un motor diesel de 18,05 litri cilindree, cu 8 cilindri în linie, care dezvolta 240 CP la 1.900 rpm — o valoare cu mult peste media puterii camioanelor de la sfârşitul anilor 50.

Pentru a asigura aerodinamica, cei de la Willeme au luat un parbriz de la Citroen DS, model renumit pentru formele sale aerodinamice, şi l-au integrat în designul cabinei. În jurul acestui parbriz a şi fost creat întregul design al cabinei, care a devenit şi mai îngustă decât ar fi normal pentru un camion de această talie. Dar camionul în sine era impozant şi uriaş, mai ales din cauza capotei titanice pe care o avea în faţă.

În spate, în benă, avea greutăţi concentrate pe centrul şasiului, pentru a asigura masa necesară, conform cerinţelor Michelin, dar totodată pentru a păstra şi bena mai îngustă şi mai aerodinamică şi concentra centrul de greutate pe mijlocul camionului, menţinându-l controlabil la viteză de 150 km/h. Şi acest camion reuşea cu adevărat să atingă 150 km/h, pentru asta primind şi o cutie de viteze manuală cu 6 trepte, unde a 6-a treaptă era calculată tocmai pentru a favoriza viteza maximă.

Camionul a fost gata în 1959, iar Michelin l-a pus imediat la treabă, pentru teste. Nu pe poligonul propriu, însă, pentru că nu exista suficient spaţiu, ci, paradoxal, pe autostrăzile din Italia, care nu aveau limită legală de viteză la acea perioadă şi care erau foarte rarefiate în trafic, astfel încât acest camion putea atinge 140-150 km/h fără deranjamente pe acele autostrăzi.

Camionul ăsta a fost implicat în teste pentru Michelin până în anul 1972, când a fost pensionat şi pus la păstrare în depozitele companiei franceze. Întrucât a fost construit într-un singur exemplar, la începutul anilor 2000 Michelin şi-a amintit de el şi l-a restaurat complet, iar acum e parte din patrimoniul istoric al celor de la Michelin, fiind scos uneori la evenimente istorice.

Foto: Imagine din etapa de restaurare a camionului

Or, datorită acestui camion ce putea atinge 150 km/h acum 63 de ani, au putut evolua şi toate anvelopele de camioane, întâi la Michelin, apoi şi în toată lumea!