Deşi SUV-ul Kuga al celor de la Ford există de ceva vreme bună de piaţă, redacţia noastră nu apucase până acum să pună mâna pe el. Între timp, cifrele de vânzări ale modelului pe continentul european s-au ridicat spre
culmi frumoase, motivate mai ales de prezenţa unui propulsor diesel 2.0 TDCi în gamă, disponibil în mai multe variante de putere. De fapt, 83% din toate exemplarele Kuga vândute în Europa sunt echipate cu acest motor! Iar cariera lui Kuga pare să ia o linie evolutivă atipică, neaxându-se spre un boom de scurtă durată, ci pe o evoluţie tot mai consistentă în timp, cu vânzări tot mai bune care nu mai ţin seamă de calendarul lansării sale iniţiale pe
piaţă. Şi în Moldova pare să se întâmple acelaşi lucru, modelul reuşind să impresioneze publicul autohton mult mai bine în cea de-a doua jumătate a acestui an, iar vânzările au luat-o pe o linie ascendentă interesantă.
Prin urmare, era evident şi interesul nostru deosebit pentru Ford Kuga. Am
optat pentru un exemplar dotat cu renumitul propulsor 2.0 TDCi, în ipostaza sa de 140 CP, cuplat la o cutie automată cu 6 trepte, cu tracţiune integrală şi un nivel foarte generos de echipare! Să vedem, deci, ce oferă cu adevărat astăzi un Ford Kuga!
Forme
Ca şi design, Ford Kuga nu impresionează, dar nici nu irită, fiind mai degrabă caracterizat de o mediocritate conservatoare nederanjantă. Modelul ăsta arată predictibil de simetric şi drăguţ, dar identitatea sa facială vine din capitolul trecut al evoluţiei formelor celor de la Ford, nefiind în pas cu identitatea de design adusă de Fiesta facelift, Focus facelift sau noul Mondeo. Şi totuşi, deşi nu fascinează, formele lui Kuga sunt foarte potrivite caracterului de SUV pe care-l afişează cu succes modelul.
Nivelul nostru de dotare aduce nişte accente în stil aluminiu în zonele inferioare ale barelor de protecţie, dar să nu vă imaginaţi deja că sunteţi cu adevărat protejat în cazul unor contacte ale caroseriei cu terenul accidentat – zonele adevărate de protecţie din plastic lipsesc cu
desăvârşire de la dotarea testată de noi. Totuşi, din primele tentative de intrare în zone cu teren accidentat remarcăm o geometrie foarte bună a caroseriei, cu o gardă la sol cu adevărat mare şi cu unghiuri de atac şi degajare foarte bune!
Interior
Habitaclul maşinii te întâmpină cu un design foarte... „atletic”, cumva. Unghiuri ascuţite, bine profilate, etajare
plăcută a planşei de bord, proeminenţe sportive ale volanului, o poziţionare foarte reuşită a levierului transmisiei – toate astea îţi dictează o atmosferă de sală de fitness bine organizată, în care n-ai venit să te toloneşti şi să adormi, ci să te revigorezi. Da, Ford Kuga îţi oferă o poziţie cu caracter sportiv la
volan, dar nu e vorba de mataroane istovitoare, ci de un sport sănătos, care să te menţină întotdeauna în formă. Apropo, levierul transmisiei are ultima poziţie „S”, iar cei care citesc cu fidelitate testele noastre ştiu că mai mult timp în urmă criticam aceeaşi poziţionare
la Volkswagen Tiguan, întrucât te face să încurci întotdeauna poziţiile D cu S, până te obişnuieşti. Şi Kuga primeşte o critică meritată la acest capitol, or, noi considerăm întotdeauna această diluare a regimului sport drept una nereuşită. Cutia automată de viteze a lui Kuga oferă şi un regim manual de schimbare a treptelor, însă nu cu ajutorul unor padele poziţionate lângă volan, aşa cum se obişnuite astăzi, şi nici măcar cu ajutorul mutării levierului în poziţii de plus şi minus, ci cu ajutorul unor butoane de plus şi minus, poziţionate în zona stângă a levierului cutiei de viteze automate! Ca la americanul Chevrolet Malibu... Poate americanilor le pare reuşită această poziţionare, dar noi avem impresia unei lipse totale de conexiune cu orice condus sportiv. Ca să operezi normal cu acest regim, ar trebui să ţii o mână pe levier, ca să apese întotdeauna în momentul potrivit butonul de schimbare a treptelor. Însă ce fel de condus poate exista fără ambele mâini pe volan? Şi dacă ai alege varianta în
care ai lua mâna de pe volan pentru a o deplasa spre levier şi apăsa butonul de schimbare a treptelor, vei avea nevoie de o ţintire foarte bună, întrucât
s-ar putea să mai şi ratezi din prima butonul ăla atunci când vrei să le faci pe toate repede. Deci, partea asta e un
rateu pentru designerii şi inginerii Ford. Cu siguranţă generaţia viitoare va adopta soluţii mult mai moderne la acest capitol.
Sistemul multimedia are posibilităţi foarte avansate, putând fi conectat cu telefonul mobil şi chiar primind comenzi vocale de la ocupanţi! În engleză recepţionarea comenzilor
are loc destul de reuşit, majoritatea cuvintelor şi ordinelor fiind înţelese corect. Display-ul sistemului este, însă, foarte mic şi afişează foarte
sumar informaţiile esenţiale, iar ergonomia comenzilor sistemului, poziţionate în partea de sus a consolei centrale, e un pic aglomerată, asemenei unei combine muzicale de odinioară.
Kuga impresionează plăcut la calitatea materialelor folosite în habitaclu şi la calitatea asamblării elementelor de interior. Şi profilarea scaunelor e foarte reuşită, astfel încât poziţia de şezut e cât se poate de confortabilă.
Pasagerii banchetei spate se bucură de spaţiu foarte generos pe toate dimensiunile – înălţime, lăţime şi lungime, înclusiv spaţiu pentru genunchi. La acest capitol Ford Kuga se află printre liderii segmentului. Zona şezutului banchetei e foarte subţire, fiind şi suspendată în aer, dar confortul şezutului rămâne a fi foarte bun, cu un unghi potrivit de înclinare a spătarului. Şi unde mai pui că scaunele de aici dispun de reglaje individuale şi posibilităţi avansate de versatilitate.
Portbagajul nu este tocmai uriaş, de aici simţindu-se că bancheta spate a fost poziţionată pentru a favoriza mai ales ocupanţii şi mai puţin volumul de încărcare. Dar totuşi, pentru cele mai multe situaţii uzuale pentru o familie, acesta se va dovedi suficient. Mai mult ca atât, maşina din testul nostru e dotată cu sistemul de deschidere automatizată a portbagajului, acţionat cu un gest specific al piciorului sub bara de protecţie spate. Am testat pe propria
piele sistemul. Funcţionează ireproşabil!
Senzaţii în condus
Ford Kuga se conduce surprinzător de plăcut, cu senzaţii cât se poate de fireşti în volan şi o conexiune bună a acestuia cu carosabilul de sub roţi. Suspensia are un grad plăcut de fermitate, numai în unele cazuri ea reacţionând cu rigiditate excesivă, cauzată probabil de jantele mari, dar în toate celelalte situaţii capacitatea ei de absorbţie rămâne foarte bună. În viraje există un mic ruliu al caroseriei, dictat de centrul de greutate înalt, dar suspensia reuşeşte să menţină maşina în limita
unei manevrabilităţi sigure. Construcţia suspensiei spate, de altfel, e foarte interesantă şi necomplicată în acelaşi timp, existând un cadru fix între cele două roţi, de care sunt ataşate, în partea superioară, arcurile suspensiei, iar în cea inferioară, mai spre mijloc, barele principlale de susţinere a
suspensiei, de ele fixându-se şi celălalt capăt al arcurilor. Mai spre faţă mai există câte un braţ de stabilizare şi astfel se asigură o construcţie durabilă dar şi o bună menajare a situaţiilor mai provocatoare.
La viteze mari maşina rămâne plăcută şi bine fixată de carosabil, iar izolarea fonică e una germanică, numai sunetul uşor troncănitor al dieselului de sub capotă rezonând un pic în habitaclu.
Motorul, de altfel, se simte foarte vioi în reacţii. Cei 140 CP şi 320 Nm se simt plăcut şi plenar odată cu apăsarea mai puternică a pedalei de acceleraţie, iar cutia de viteze automată cu 6 rapoarte reacţionează fără ezitări, deşi construcţia ei e una robotizată. La drept vorbind, în toate regimurile de condus transmisia a avut un comportament predictibil şi prompt, aşa că putem vorbi doar lucruri bune despre ea. Iar motorul 2.0 TDCi tocmai a primit o actualizare de la Ford, care a redistribuit
mai multă putere în ipostazele existente, de 150 CP şi 180 CP, făcând loc şi unei ipostaze noi de 120 CP. E un motor diesel foarte vioi şi dinamic, deşi nu sună la fel de rafinat ca şi motoarele germane concurente. Şi eficienţa lui e foarte bună, escapadele noastre chinuitoare în offroad nereuşind să-i crească media la mai mult de 9 litri şi ceva la sută. Pe
traseu, la un condus normal. se poate obţine fără prea mari sforţări o medie de 6.5 litri/100 km.
Offroad
Ei bine, dacă în condiţii urbane şi de traseu extra-urban Ford Kuga demonstrează că se poate bate de la egal la egal cu concurenţii germani din segment, atunci în offroad modelul ăsta ne-a adus surprize cu adevărat neaşteptate. Am vrut să-l punem la treabă în condiţii cât mai diverse de offroad, iar toamna ţării noastre ne-a
permis să găsim şi denivelări pronunţate de teren accidentat şi zone încă înmuiate de ploile care spălaseră dealurile Moldovei cu doar câteva zile înainte.
Atacarea zonelor extrem de denivelate ne confirmă tot mai mult geometria foarte reuşită a lui Kuga. Nu ne putem plânge că n-avem zone din plastic, de protecţie, pe partea inferioară a caroseriei, întrucât construcţia maşinii face ca acele zone să nu intre în contact niciodată cu solul. Kuga se caţără foarte reuşit pe denivelări
destul de abrupte, pe diagonală sau chiar atacându-le frontal şi se coboară la fel de agil de pe ele! Iar suspensia are aici un grad foarte tolerant de absorbţie, astfel încât nici bolovanii de sub roţi, nici petrişul iritant, nu va fi transmis în habitaclu prea dureros sau prea sonor. Foarte bine Kuga!
Însă adevărata revelaţie vine de la sistemul de tracţiune integrală! Funcţionarea acestuia e într-atât de bine concepută, încât nu am putut găsi nicio situaţie în care să-l punem în imposibilitate. Şi vorbim cât se poate de franc – multe maşini au zone sensibile la echilibrarea pe diagonală,
la viteza cu care trebuie să abordezi anumite zone lunecoase dificile, la unghiul de înclinare, etc. Dar Ford Kuga ne-a lăsat cu gura căscată, la propriu, prin capacitatea sa de a se descurca cu excelenţă în toate aceste situaţii! Cuplul este distribuit foarte
eficient, abia dacă există o fracţiune de secundă de ezitare, apoi simţi că maşina trimite cuplul spre roţile potrivite, astfel încât tu să nu-ţi mai baţi capul care dintre roţi are aderenţă
şi care nu are, ci pur şi simplu să înaintezi. La rularea în retur pe teren alunecos, uneori simţi că roţile punţii spate sunt cele care apucă primele carosabilul de sub ele şi ulterior
puterea e distribuită între celelalte roţi. Logica sistemului de tracţiune integrală a lui Kuga e oarecum foarte diferită faţă de alte modele din segment, dar ea dă rezultate formidabile în viaţa
reală! Ford Kuga primeşte nota maximă din partea noastră la acest capitol, or anume funcţionarea sistemului de tracţiune integrală a fost capitolul care ne-a impresionat cel mai mult la maşina asta!
Verdict: Ford Kuga
Un SUV cuminte ca şi design, fără prea mari artificii, dar cu un habitaclu încăpător, care face uz de materiale calitative. Ocupanţii locurilor faţă se
bucură de o atmosferă atletică, iar cei ai locurilor spate de mult spaţiu pe toate dimensiunile. Confortul la rulare e comparabil cu cel al concurenţilor direcţi germani, iar la manevrabilitatea extremă Kuga cedează un pic printr-un ruliu al caroseriei. Suspensia îşi ia revanşa pe drumuri mai denivelate, însă,
pe teren accidentat, unde construcţia sa îi dictează reacţii bine calibrate şi potrivite. Iar sistemul de tracţiune integrală e cel care te lasă cu adevărat profund fascinat, printr-o funcţionare ireproşabilă în toate scenariile realiste imaginabile!
În Moldova preţurile lui Ford Kuga pornesc de la 18,500 euro, în motorizare pe benzină, cu tracţiune faţă şi cutie de viteze manuală, cu dotări de bază. Exemplarul testat de noi costă 29,200 euro şi vine cu motor diesel, tracţiune integrală, cutie de viteze automată şi nivel de echipare de top Titanium Plus. Dacă e să
comparăm preţul lui cu cel al altor modele concurente din segment de pe piaţa noastră, putem constata că acesta se încadrează în limitele a ceea ce oferă şi concurenţii săi, doar că unii dintre ei scot puteri similare din motoare de cilindree mai mică, mai noi. Însă şi Kuga se va bucura în curând de mai multă putere din acelaşi motor, aşa că cilindreea mai mare rămâne justificată!
