(VIDEO) Cum arată sistemul de direcţie prin fir, fără conexiune mecanică, a lui Tesla Cybertruck, şi cât de diferit e faţă de sistemul Infiniti de acum un deceniu

Una din inovaţiile inginereşti aduse de noul Tesla Cybertruck era adoptarea unui sistem de direcţie prin fir, fără conexiune mecanică între volan şi roţi. Elon Musk pretindea că acesta e primul sistemul „cu adevărat fără conexiune mecanică” din lumea auto, în momentul prezentării ui Cybertruck. Adevărul e că au existat câteva sisteme de direcţie prin fir şi anterior, iar primul dintre ele a fost lansat de Infiniti, acum mai bine de un deceniu. Totuşi, construcţia celor două sisteme e diferită, iar acum un youtuber cu experienţă enormă în inginerie auto, având un Cybertruck dezasamblat, a relevat cum arată ingineria acestui sistem de pe modelul electric Tesla.

Ei bine, sistemul celor de la Infiniti, numit pe atunci Direct Adaptive Steering, avea acelaşi principiu general de funcţionare, în care mişcările volanului erau transformate în impulsuri electronice, procesate cu o viteză de 1.000 ori pe secundă, iar un electromotor de pe caseta de direcţie acţiona roţile. Pe atunci, Infiniti anunţa că pilotul de Formula 1 Sebastien Vettel — acelaşi Vettel care concurează azi pentru Aston Martin — i-a ajutat să calibreze acest sistem de direcţie, în zeci de sesiuni pe circuite din Japonia. Iar pe lângă asta, sistemul fusese condus şi testat în viaţa reală în peste 400.000 km de teste.

Foto. Construcţia sistemului de direcţie fără fir de pe Infiniti Q50

Dar din imagini se poate vedea şi o conexiune mecanică între volan şi roţi, totuşi. Ea exista cu rol de redundanţă, pentru ca în eventualitatea unei eşuări a sistemului electronic, sistemul mecanic să fie conectat şi să asigure direcţie. Practic, un bloc de lângă volan avea menirea de a asigura schimbarea de la un regim la altul. Regimul care era implicit la nivel de inginerie era cel de rezervă, cu conexiune mecanică. Atunci când maşina era pornită avea loc un scurt diagnostic electronic şi dacă sistemul nu genera erori, atunci un solenoid decupla conexiunea mecanică între volan şi coloana de direcţie, iar acţionarea direcţiei avea loc electronic, cu intensitate variabilă, aşa cum era gândit sistemul. Iar în cazul unei defecţiuni sau a unui accident, acea valvă se dezactiva şi sistemul primea o conexiune mecanică, ce asigura păstrarea controlului asupra maşinii. Însă şi atunci Infiniti făcea comparaţie cu lumea aviaţiei şi cu sistemele de direcţie prin fir de acolo, la fel cum face şi azi Tesla.

Ei bine, ce e diferit la Tesla, atunci? Un lucru esenţial — lipsa conexiunii mecanice de rezervă. Deci nu există nici o coloană de direcţie mecanică ce ar interveni în situaţii extreme, ci doar fire între volan şi caseta de direcţie. Iar această deosebire majoră i-a permis lui Musk să invoce pe bună dreptate că sistemul Tesla este primul „cu adevărat fără conexiune mecanică” din lume.

Totuşi, asta nu înseamnă că sistemul nu are soluţii de redundanţă, care ar asigura funcţionarea de rezervă atunci când soluţia de bază ar eşua. La fel cum asemenea sisteme au soluţii de rezervă pe avioane şi nave, fără legături mecanice, şi inginerii Telsa s-au gândit la soluţii similare de rezervă.

Astfel, în spatele volanului există o coloană de direcţie de câţiva zeci de centimetri lungime, ataşată de un mecanism cu senzori, care identifică poziţia şi analizează datele, pentru a le trimite prin impulsuri electrice ulterior. E un sistem mai mare decât am fi crezut, cu siguranţă.

Apoi, există două cabluri care transferă informaţia către caseta de direcţie, deci e prima soluţie dublă în acest sistem, în caz că un cablu cedează sau e deteriorat.

A doua soluţie dublă e prezenţa a două electromotoare de dirijare a direcţiei pe sistemul de direcţie. Deci ele pot opera împreună, iar dacă unul din ele cedează, celălalt va asigura păstrarea controlului asupra maşinii. Aceste două motoare au senzori proprii, dar şi un al treilea senzor, care să le verifice, astfel încât dacă unul din cei doi senzori principali dă valori diferite, să existe un al treilea senzor pentru a verifica veridicitatea, la fel cum se întâmplă cu unele sisteme în aviaţie.

E curios faptul că pe componentele de direcţie pe puntea faţă e inscripţionată emblema renumitului furnizor german ZF, deci e clar că fie producţie acestui sistem are loc la ZF, fie şi elaborarea lui inginerească a avut loc în comun. Dar e cert că nici ZF, nici Tesla, n-au anunţat nimic despre asta până acum. Însă aşa cum ZF se plângea că e nevoit să concedieze mii de oameni din cauza că maşinile electrice necesită mai puţine componente şi inginerie, iată că avem un exemplu când experienţa ZF în sisteme de direcţie a putut ajuta unul din cele mai renumite modele electrice.

Puntea din spate, viratoare şi ea, e mult mai convenţională în construcţie, pentru că mai mulţi producători deja aplică dirijarea prin fir aici, redundanţele nemaifiind necesare.

Însă, cu două cabluri, două motoare şi 3 senzori pentru o triplă verificare, sistemul de direcţie prin fir al lui Tesla Cybertruck pare foarte securizat pentru a funcţiona în orice condiţii.

Vezi totul în video-ul de mai jos.