(VIDEO) Istoria curioasă a expediţiei de acum 65 ani, în care un camion Scania a transportat 3 tone de gheaţă de la Cercul Polar la ecuator fără un frigider

Dacă ne-am imagina că cineva în zilele noastre ar anunţa o misiune prin care 3 tone de gheaţă trebuie transportate de la Cercul Polar până la ecuator, cei mai mulţi dintre noi am spune că asta e posibil doar cu un frigider, sau o altă variaţie a unui sistem de refrigerare. Însă acum 65 de ani, o echipă de aventurieri pricepuţi în inginerie s-a încumetat să o facă, la bordul unui camion Scania, care avea în benă un cub de 3 tone de gheaţă, într-o expediţie care a durat 27 de zile!

Totul a pornit în august 1958, cu un anunţ făcut la radio Luxembourg. Crainicul de acolo anunţa o provocare pe care echipa postului de radio o considera imposibilă — dacă cineva se încumetă să transporte 3 tone de gheaţă de la Cercul Polar la Ecuator, fără a folosi un frigider sau orice alt sistem de refrigerare, postul de radio va plăti şoferului 100.000 de franci pentru fiecare kilogram de gheaţă care ajunge la Ecuator. Cifra de 100.000 franci era frumuşică şi pe atunci, iar dacă ne gândim că ea era anunţată pentru fiecare kilogram, atunci cineva care ar fi reuşit misiunea s-ar fi pricopsit la final cu o sumă de-a dreptul fabuloasă.

Vestea a ajuns în Norvegia, la urechile lui Birger Natvig, fondatorul şi şeful companiei Glava, producătoare de materiale izolante pe bază de vată minerală cu sticlată, de acolo venind la origini şi denumirea companiei, Glassvatt. Natvig e intrigat de provocare şi începe să facă tot mai multe calcule împreună cu inginerul său şef, Sivert Kelvan, fiind tot mai convins că materialul izolant produs de ei îi poate ajuta să transporte gheaţa în deşert. Iar şoferul care ar transporta această gheaţă, ar câştiga astfel câteva milioane de coroane drept recompensă, în timp ce compania ar obţine o recunoaştere internaţională uriaşă.

Cei de la Glava au decis astfel să pornească în această aventură şi au contactat postul de radio Luxembourg, pentru a anunţa acceptarea provocării. Cei de acolo, însă, realizând că materialele izolante ar putea reprezenta soluţia, decid să-şi retragă oferta şi să anuleze provocarea, în încercarea de a evita poveri financiare pe care nu şi le puteau permite.

Însă cei de la Glava au decis că vor merge oricum în această aventură, chiar şi fără premiul promis de radio. Aceştia au decis să găsească câţiva sponsori care le-ar fi împărtăşit entuziasmul şi să lanseze aventura. Glava era parte dintr-un grup industrial francez şi compania franceză le-a sugerat să folosească un camion francez pentru asta, însă norvegienii au insistat să opteze pentru unul scandinav. Şi le-a reuşit să-i convingă pe cei de la Scania-Vabis, asta fiind denumirea de atunci a producătorului pe care-l cunoaştem azi drept Scania. Aceştia le-au oferit un camion Scania-Vabis L75, proaspăt lansat pe piaţă. Iar cei de la Shell au fost de acord să le ofere tot carburantul necesar, în acest caz fiind vorba de un motor diesel.

Expediţia a atras atenţia presei încă înainte de start, aşa că în cele din urmă camionul a fost însoţit de un microbuz VW şi de un Porsche 356 la linia de start şi pe toată durata expediţiei, în care călătoreau jurnalişti şi o echipă de filmare sub egida lui Arne Palm, pentru a imortaliza provocarea.

În bena camionului a fost pus un bloc de gheaţă de 3.050 kg, el fiind încadrat într-o construcţie metalică ce avea să servească drept capsulă, dar nu înainte de a înveli gheaţa în 800 kg de material izolant, produs de Glava. Anume acest material izolant era cheia păstrării temperaturii reci în interior, care trebuia să păstreze gheaţă aproape intactă, cu pierderi minime în topire. A fost prevăzut un furtun pentru evacuarea apei topite pe parcursul expediţiei.

Inginerul Glava, Sivert Klevan, a fost desemnat conducător al expediţiei. Din echipaj mai făcea pate un şofer suedez şi unul francez. La 22 februarie 1959, la 09:15 dimineaţa, expediţia a pornit din Mo i Rana, Norvegia.

În Europa au călătorit fără probleme, ba chiar erau întâmpinaţi cu onoruri, întrucât erau deja cunoscuţi. În Paris, spre exemplu, au fost escortaţi prin tot oraşul ca o delegaţie oficială.

După ce a călătorit prin Norvegia, Suedia, Danemarca, Germania, Belgia şi Franţa, în Marsilia camionul a fost pe o navă şi a trecut Marea Mediterană spre Algeria.

În Africa, însă, călătoria a fost mult mai dificilă. Atunci când a ajuns să înainteze în Sahara, camionul se împotmolea frecvent în deşert şi era nevoie în permanenţă de folosirea plăcilor speciale, iar de câteva ori situaţia părea disperată şi au fost salvaţi de trecători cu troliuri. Mai târziu, Klevan spunea într-un interviu că probabil un camion francez din acele vremuri ar fi fost mai adaptat condiţiilor de deşert. Dar chiar şi aşa, Scania-Vabis a continuat să înainteze.

Camionul şi convoiul său au trebuit să fie escortaţi o parte din drum şi de Legiunea Franceză, întrucât traversau zone de conflict din Africa. Li se spusese să nu oprească niciun caz, chiar dacă fac pană.

Expediţia a coincis cu o perioadă de temperaturi record în Sahara, de peste 50 grade Celsius! Apa din gheaţa topită era scoasă cu regularitate şi oferită adeseori cămilelor.

Într-un final, după 27 zile şi 12.000 kilometri parcurşi, camionul a ajuns în Liberville, un oraş situat în Gabonul de azi. Ca să aibă şi o misiune nobilă, camionul a transportat şi 300 kg de medicamente, livrându-le doctorului Albert Schweitzer, renumit pe atunci pentru ajutorul pe care-l oferea în acele regiuni sărace.

La destinaţia finală, carcasa care înconjura camionul a fost tăiată şi a fost făcută şi cântărirea gheţii rămase. Din 3.050 kg iniţiali rămăseseră 2.714 kg de gheaţă, deci doar 336 kg de gheaţă se topiseră timp de 27 zile, înaintând prin deşert şi călduri de 50 grade! Deci, circa 11% de gheaţă! La sfârşit gheaţa a fost tăiată şi împărţită localnicilor, care, în clima lor, nu prea văzuseră niciodată gheaţă.

Dacă radio Luxemburg nu şi-ar fi retras oferta, ar fi trebuit să plătească 271 milioane de franci. Însă pentru Glava efectul a fost imens, prin care compania a devenit recunoscută în toată Norvegia, dar şi la nivel internaţional.

Foto: Klevan soarbe o bucată de gheaţă în Liberville, la finalul expediţiei

Expediţia a fost desemnată în 1979 drept cea mai bună campanie de PR din toate timpurile. Iar compania Glava mai există şi azi şi fabrică tot materiale izolante similare, amintind mereu că materialele bune de izolare economisesc cantităţi enorme de energie atât la încălzire iarna, cât şi la răcire în condiţii de deşert, iar astfel acestea aduc un impact enorm salvării mediului.

Vezi mai jos video-ul original, filmat acum 65 de ani, în această expediţie unică în lume. Video-ul e în norvegiană, însă chiar şi urmărirea parţială a imaginilor dinamice din această expediţie arată amploarea ei.