Țările G7 şi Uniunea Europeană au decis că vor închide toate centralele pe cărbune şi gaz până în 2035

Țările din grupul G7 şi Uniunea Europeană au decis în comun, în cadrul unei întâlniri ce a avut loc în Torino, Italia, că toate centralele de cărbune trebuie închise cel târziu în anul 2035, cu recomandări de a face acest lucru deja către anul 2030 pentru cărbune şi maxim până în 2035 pentru ambele.

Foto: Centrală ce funcţionează pe bază de cărbune brun în Germania

Țările care fac parte direct din G7 sunt SUA, Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia şi Marea Britanie, în timp ce organizaţia e structura care ia decizii în comun pentru statele din componenţa sa. Decizia de acum e una catalogată drept istorică, întrucât acum câţiva ani, în toiul crizei energetice, se considera că ţările participante nu vor dori să-şi asume unanim ţinte atât de apropiate, mai ales că Germania repornise şi amânase câteva centrale pe cărbune de pe teritoriul său. Acum, însă, regenerabilele au crescut atât de mult producţia, iar unele ţări au proiecte atât de mare în regenerabile şi centrale noi nucleare, încât producţia pe bază de cărbune poate fi cu adevărat exclusă din ecuaţie.

Mai mult ca atât, în multe ţări producţia electricităţii cu cărbune nu mai e nici măcar cea mai ieftină formă, aşa cum era mulţi ani în urmă. În timp ce hidrocentralele au rămas a fi la nivel mondial metoda ce oferă cel mai mic preţ amortizat pe kWh, energia de la fotovoltaice e foarte aproape şi are avantajul de a necesita investiţii iniţiale mai mici.

Totuşi, dacă la renunţarea totală la cărbune, lucrurile sunt oarecum mai clare, renunţarea la gaz va necesita sacrificii şi eforturi mult mai mare. Până acum, renunţarea la cărbune era în permanenţă blocată de Japonia, care-şi mai produce 32% din electricitate pe cărbune în 2023, în timp ce media G7 e de 16%. Acum, însă, şi Japonia şi-a asumat angajamentul de a închide toate centralele pe cărbune până în 2035, estimându-se că majoritatea celorlalte ţări o vor face deja în 2030.

Producţia electricităţii pe bază de gaz în grupul G7, însă, e mai mare, ajungând la 34% în mediu, şi fiind chiar în creştere faţă de acum 9-10 ani, în ciuda adoptării pe larg a mai multe regenerabile. Pe de o parte, creşterea e cauzată de unele ţări care au înlocuit producţia pe bază de cărbune pe cea cu gaz în această perioadă, iar pe de altă parte de ţări precum Germania, care şi-a închis toate reactoarele nucleare, cu zero emisii CO2, şi a compensat o parte din deficienţe cu asemenea soluţii. Mai mult ca atât, tot Germania a anunţat că va construi termocentrale de 10 GW putere sumară, pe bază de gaz, iar ulterior a anunţat că acestea ar putea fi concepute pentru a opera pe hidrogen din start. Însă într-un articol cu calcule şi analize, noi arătam că întreaga producţie mondială de hidrogen verde, din energie regenerabilă, nu acoperă nici măcar necesarul unei singure asemenea centrale. Deci, dacă ar fi ca asemenea centrale să existe, ar fi nevoie de creşterea substanţială de producţiei de hidrogen, însă noi mai punctam cât de absurdă şi ineficientă e ideea de a avea electricitate produsă regenerabil, care să fie transformată în hidrogen, iar acel hidrogen să fie transportat şi supus combustiei pentru ca la final să se obţină tot electricitate.

Deci, e clar că ţinta de a exclude total gazul natural din producţia de electricitate va fi întâmpinată de multe schimbări majore care trebuie făcute până în anul 2035. Însă statele semnatare şi-au asumat acest angajament, iar asta e deja o asumare juridică, nu o promisiune a unor intenţii. Prin urmare, până în 2035 ar trebui ca electricitatea din toate ţările UE şi celelalte ţări din grupul G7 să nu mai fie produsă deloc din cărbune sau gaz, nici măcar 0,5%.

Rămân în vigoare opţiuni precum hidrocentralele, centralele nucleare — cu planuri de a construi multe în Marea Britanie, SUA şi multe ţări din UE, de a reporni mai multe în Japonia, şi, desigur, rămâne viabile opţiunile de parcuri fotovoltaice mari şi eoliene, atât terestre, cât şi maritime. Dar aici vor fi necesare soluţii de stocare de mare capacitate, iar ţările semnatare de acum şi-au lua şi angajamentul de a investi masiv în centrale de baterii şi alte soluţii de stocare pentru energia regenerabilă.

Deci, vorbim de un moment oarecum istoric, chiar dacă mai există în unele ţări evoluţii care par să contrazică aceste angajamente. Per total, lucrurile ar trebui să se întâmple aşa cum au fost asumate acum, în termenii asumaţi, iar către anul 2035, toată electricitatea produsă în UE şi G7 ar trebuie să fie cu zero impact de CO2, iar o bună parte şi regenerabilă, specificarea în două categorii fiind necesară aici pentru că energia nucleară e catalogată la zero CO2, dar nu şi la cea regenerabilă.