ăsta standard de 41 de litri, te poţi simţi bine doar dacă ai peste jumătate de rezervor, întrucât jumătatea de jos a rezervorului pare să se epuizeze întotdeauna mult prea repede. Şi chiar şi atunci când ţi se aprinde rezerva de combustibil, realimentezi cu maxim 32-33 de litri, prin urmare din cei 41 de litri de volum total al rezervorului poţi miza realist de doar 30-33 litri dintre ei. O nimica toată pentru un sedan de segment D, iar unicul sentiment pe care au reuşit să-l obţină nemţii prin această soluţie tâmpă a fost cel de range anxiety, de anxietate faţă de autonomia maşinii, mai ales la drumuri mai întinse, când, după fiecare 300-350 km începe să te cam bată gândul să mai treci pe la o staţie de alimentare.
Ei bine, făcusem plinul la Braşov şi înaintam din nou mai liniştiţi. Cumva problema asta cu rezervorul o cunoşteam din prima zi în care C-Class ne este alături şi parcă ne învăţasem să trăim cu ea.
După munţi şi autostradă, media consumului crescuse la 6.7 litri/100 km. În apropiere de oraşul Deva, autostrada sfârşeşte, segmentul de mai departe nefiind încă finalizat. Urmează câteva zeci de kilometri pe drum extraurban orbişnuit, iar de aici te poţi îndrepta fie pe drum obişnuit mai departe spre Arad, fie te îndrepţi spre Făget şi urci pe autostradă, pe care poţi merge direct spre vama Nădlac. Noi ne-am zis că ar fi bine să mergem spre autostradă. Ca şi distanţă, faci mai mult dacă te îndrepţi spre intrarea pe autostradă, dar mizam pe o viteză mai mare de deplasare, cu care aveam să compensăm timpul. Mai târziu aveam să aflăm că nu câştigasem deloc timp, dimpotrivă, am pierdut câteva ore în plus.
Aproape de intrarea pe autostradă, se trece printr-o zonă cu serpentine frumoase, la înălţime, cu un vizor
frumos spre peisajele de alături. Nivelul combustibilul se apropia de jumătate de rezervor, iar atunci ne-am gândit că ar fi bine să intrăm la următoarea staţie de combustibil să facem din nou plinul de benzină. Nu ne apăruse, însă, nici o staţie în calea, iar atunci ne-am gândit că eventual ne vom opri pe autostradă la vreo staţie pe o autostradă nouă cu siguranţă există o infrastructură bine dezvoltată de staţii de alimentare mari la alegere.
Peste ceva timp intrasem pe autostradă şi sistemul de navigare ne anunţase că mai avem 152 km până la vama Nădlac. Aveam exact jumătate de rezervor, iar autonomia indicată era de încă 289 km. Îngrijorările încă nu ne vizitaseră, pentru că eram încă siguri că vom urma o mulţime de staţii de alimentare pe autostradă.
Peste mai mulţi kilometri, vedem indicatorul unei staţii peco pe autostradă şi intrăm, însă nici zare de staţie peco. Ah, de fapt era doar o pompă şi un chioşc, iar la pompa aia era un rând nebun de vreo 20 de maşini. Eh, lasă că intrăm la următoarea staţie, e cam derizoriu ce se întâmplă aici, ne-am zis şi am înaintat.