Istoria uitată a automobilului Dacia D33, cu design conceput în Italia, care trebuia să renască marca românească

Despre Dacia D33 aproape că nu-şi mai aminteşte nimeni în zilele noastre, dar a existat un moment în istorie când această creaţie urma să devină decisivă pentru viitorul Dacia. A fost acel moment când Dacia, a încercat să joace ca un jucător global, contractând designul la o casă italiană şi motoarele în Coreea de Sud, pentru un model absolut nou, care trebuia să se ridice la standardele lumii occidentale în confort, siguranţă şi atractivitate. Dacia miza cu adevărat că va exporta D33 în număr mare, deschizând astfel o nouă epocă de succes în istoria mărcii româneşti.

În 1997, Dacia îşi dorea un suflu nou, întrucât simţea tot mai mult concurenţa, atât din partea maşinilor de import, cât şi a celor produse în ţară. Or, Daewoo deja preluase uzina din Craiova, iar în 1996 fusese lansat în producţie Daewoo Cielo, o maşină net superioară faţă de modele învechite Dacia. Totuşi, Dacia avea un avantaj indubitabil în preţul modelelor sale şi în ataşamentul pe care românii îl aveau pentru marca autohtonă. În 1997, o Dacia 1310 pornea de la circa 3.500 dolari pe atunci şi cuantifica circa 75% din vânzările Dacia. Modelul mai nou, Dacia Nova, avea un preţ de start de la circa 4.000 dolari. Modelele Daewoo costau cam de două ori mai scump. Prin urmare, nu e de mirare că în 1997, Dacia a trecut de 100.000 de automobile produse şi vândute, iar uneori cumpărătorii trebuiau şi să aştepte până la 2-3 luni pentru a-şi primi maşina.

Foto: Dacia Nova

Era un succes frumos, însă era clar că acesta are o fundaţie măcinată dedesubt, care nu putea rezista mult. Modelele erau învechite moral, iar Dacia Nova avea şi probleme de calitate. Cei de la Dacia şi-au dorit astfel pregătirea unui model absolut nou, de generaţie nouă, complet diferit ca design şi funcţionalitate, care să fie atractiv şi accesibil atât pe piaţa internă, cât şi la export. Şi au decis să îndrăznească a juca în liga mare, deşi nu exista o finanţare atât de generoasă pentru noul model. Guvernul României a aprobat un împrumut de 3,6 milioane de dolari pentru proiectul dezvoltării noului model, impunător pentru Dacia la acea vreme, dar oricum mult mai mic decât bugetele cu care operau marii producători internaţionali pentru dezvoltarea de noi modele.

Dacia, însă, a decis să facă uz maxim de aceşti bani. Aşa că i-a contractat pe cei de la casa de design IDEA Institute din Torino pentru a dezvolta designul unei noi berline compacte, cu 4 uşi şi 5 locuri. Aceeaşi casă de design italiană a mai creat modele precum Fiat Tipo, Lancia Dedra, Alfa Romeo 155, ba chiar şi renumita Lancia Delta, cu derivatele ei superbe, ajunse legendare azi! Deci, Dacia a avut multe motive să aleagă în favoarea celor din Torino. Casa de design şi-a cunoscut marea sa faimă în perioada în care designerul Ercole Spada, creatorul lui BMW Seria 5 E34, era omul cheie al creaţiilor de acolo. În 1992, însă, Ercole a plecat la Zagato, iar astfel proiectele ulterioare de la IDEA Torino au fost mai puţin revoluţionare. Printre acele proiecte din perioada post Ercole, s-a numărat şi Daewoo Nubira, de exemplu.

Foto: Ercole Spada, designer al lui BMW Seira 5 E34 cât era angajat la BMW, apoi omul cheie la IDEA Torino, până în 1992

Dacia a pregătit terenul şi pentru motoarele modelului care urma să derive din proiectul D33. Un articol publicat în februarie 1998 în presa internaţională, menţionează un acord strategic important, semnat în octombrie 1997 între Dacia şi Hyundai, care prevedea producţia la fabricile Dacia a 100.000 de motoare Hyundai anual, cu majoritatea componentelor produse local. Mai mult ca atât, acel acord presupunea că 50.000 dintre acele motoare urmau să ajungă sub capota modelului derivat din Dacia D33. Celelalte 50.000 urmau să echipeze modelul Hyundai Accent, care trebuia să fie pus în producţia la fabricile Dacia! Deci, Dacia trebuia să producă 50.000 exemplare Hyundai Accent anual, implementând o linie de producţie modernă la standarde sud-coreene, iar acele maşini urmau să fie vândute parţial pe piaţa României, parţial la export!

În 1998 designul Daciei D33 era definitivat deja fusese modelată şi o machetă din lut, după care a urmat şi fabricarea manuală a unui exemplar cu rol de prototip de teste. Dacia anunţase în 1998 că vrea să prezinte noul model în 1999, la salonul auto de la Bucureşti, dar unele zvonuri spuneau că Dacia nu va reuşi să definitiveze modelul atât de repede şi e mai realist ca acesta să fie lansat în anul 2000.

Însă deja se cunoştea că noua Dacia D33 avea prevăzute în ea folosirea de ABS şi airbag-uri, iar în anii 90 producătorii abia începeau să echipeze maşinile cu airbag-uri, în primul rând pe cele de lux, iar EuroNCAP a apărut abia în 1997. Deci ideea de a avea aceste elemente pe o Dacia accesibilă era mai mult decât admirabilă. La nivel de motoare, acestea urmau să aibă 4 valve pe cilindru, injecţie şi catalizator. Dacia îşi dorea să fascineze şi publicul din vest, asta fiind explicaţia.

Foto: Interiorul Daciei D33

Însă modelul n-a mai ajuns în producţia de serie, şi nici la vreun debut public solemn. În 1999 a avut loc preluarea Daciei de către Renault, iar imediat după asta dezvoltarea proiectului D33 a fost oprită pentru totdeauna, iar prototipul funcţional a fost depozitat în magaziile fabricii.

Planurile Renault pentru Dacia au fost altele, cu modele intermediare, până la apariţia ulterioară a lui Logan. Nu au fost neapărat planuri mai rele, pentru că ştim cu toţii ce a devenit ulterior Dacia. Au fost doar planuri diferite, în timp ce Dacia D33 a reprezentat o tentativă unică în istorie, de a avea un model Dacia dezvoltat cu contractări directe a unor designeri şi furnizori de talie internaţională, şi asta în timp ce Dacia era încă un producător independent din România.