Olanda a aprobat un proiect grandios, care va capta 37 milioane de tone de CO2 şi îl va stoca în adâncurile mării, la presiune înaltă

Eforturile de tranziţie la energie regenerabilă de peste tot în lume vin să aducă omenirea la scopul final de nu mai emite CO2 nou în atmosferă prin ardere de hidrocarburi, dar în mod ideal planeta ar avea nevoie de extragerea unei cantităţi mari de CO2 emis pe parcursul ultimelor decenii, pentru a restabili cât mai mult din echilibrul iniţial. În lume există mai multe metode de a capta CO2 din atmosferă, deocamdată la scară relativ mică şi deocamdată focusate cel puţin spre captarea de noi emisii, ca acestea să nu mai ajungă în atmosferă. Acum, însă, Olanda a emis aprobarea finală pentru un proiect grandios, de lungă durată, numit Porthos, care drept scop captarea unei cantităţi uriaşe de 37 milioane de tone CO2 şi stocarea ei în subteran, în adâncurile mării.

Proiectul e în discuţie în Olanda şi în UE de mai mulţi ani, cu studiile detaliate făcute, cu conceptul detaliat existent şi cu un buget de 1,3 miliarde de euro, iar cum Olanda a luat decizia finală de a-i da undă verde şi de a porni construcţia propriu-zisă a întregului sistem complex Porthos. E deosebit de interesant, însă, cum va funcţiona acest sistem şi unde va fi stocat CO2-ul.

Sistemul prevede construcţia unei conducte comune cu o lungime de circa 30 km şi un diametru de 108 cm, spre portul Rotterdam, unul din cele mai aglomerate din Europa atât ca nod de transport, cât şi ca zonă industrială, regiunea fiind responsabilă de 16% din toate emisiile CO2 ale Olandei. La conducta de 30 km vor fi conectate fabrici şi instalaţii industriale din regiune. Fiecare fabrică va avea grijă de captarea emisiilor proprii de CO2, şi prin compresoare va pompa CO2 curat la o presiune de 35 bari în conducta comună, direcţionându-le spre port.

Tot acest CO2, aduna de la fabricile de până la 30 km depărtare de port ajunge la o staţie centralizată de compresare din port, care ocupă o suprafaţă de circa 2 hectare. La acea staţie centrală vor fi instalate 3 compresoare uriaşe MAN Energy RG 28-6, care va compresa CO2-ul până la 180 bari, pentru a-l trimite mai departe spre mare. Fiecare compresor va procesa 250 de tone CO2 pe oră.

Foto: Unul din compresoarele MAN de la staţia centrală

Din acest punct CO2-ul e trimis printr-o conductă subacvatică spre adâncurile mării, la o distanţă de 22 km de ţărm, spre fosta platformă de extracţie a gazului natural P18-A din Marea Nordului. Această platformă va direcţiona CO2-ul în adâncuri, la o adâncime de circa 3.200-3.500 metri sub fundul mării, spre spaţiile goale rămase în urma extracţie de gaz natural de-a lungul multor ani.

Deci, practic, CO2-ul captat în atmosferă va umple golurile lăsate de gazul extras anterior, fiind stocat la o presiune de circa 130 bari. Acele spaţii sunt înconjurate de roci naturale, care asigură ermetizarea, la fel cum au asigurat-o în trecut pentru gaz, iar după umplerea lor, întregul volum va fi sigilat pentru totdeauna.

În total, în acele rezervoare uriaşe naturale din adâncuri vor fi captate şi stocate 37 milioane de tone de CO2, o cantitate atât de mare, încât va lua 15 ani să se umple, cu un ritm de circa 2,5 milioane de tone anual. Construcţia va începe acum, odată cu aprobarea, sistemul urmând a fi funcţional din 2026, iar de atunci până spre anul 2041 va realiza captarea şi stocarea cantităţi uriaşe de CO2.

Doar datorită acestui proiect pentru 15 ani înainte Olanda îşi va reduce emisiile CO2 cu minim 15-16%, direcţionând emisiile aici şi stocându-le în subteran, iar între timp şi industria se va retehnologiza, pentru a nu mai genera emisii. Proiectul a trezit un interes atât de mare, încât autorii lui spun că analizează şi opţiunile adiţionale pentru a-l replica şi în alte părţi, unde există goluri similare în subteran, formate în urma extracţiilor anterioare de hidrocarburi.