Un tren propulsat cu hidrogen, creat de inginerii elveţieni, a marcat recordul mondial de autonomie cu un singur plin, însă nu a făcut-o în Elveţia, ci în SUA

Când vine vorba de ingineria trenurilor de orice tip şi a căilor ferate cele mai complexe, probabil inginerii elveţieni sunt cei mai talentaţi din lume de minim 120 ani încoace, când elveţienii au decis că toată ţara lor trebuie să aibă căi ferate performante şi electrificate, pentru a renunţa ca locomotivele cu abur. Ei bine, nu e de mirare, deci, că şi acum, într-o perioadă în care o mulţime de noi tehnologii îşi caută afirmarea în acest domeniu, realizările record să vină tot din Elveţia. De curând, un tren propulsat cu hidrogen, creat de compania elveţiană Stadler, şi numit FLIRT H2, a marcat recordul mondial de autonomie cu un singur plin, parcurgând 2.803 km!

Cifra e de minim 2,3-2,8 ori mai mare decât autonomia de 1.000-1.200 km a unor trenuri similare ce folosesc hidrogenul în propulsia lor, create în ultimul timp de Alstom în Europa şi de CRRC în China.

Foto: Trenul cu hidrogen creat în China, anunţat săptămâna trecută cu un consum excepţional de mic

Recordul a fost atins pe un segment inelar de cale ferată, creat special pentru teste, din Colorado, SUA, care aparţine companiei Ensco. Recordul a fost omologat oficial de Cartea Recordurilor Guiness.

Marcarea recordului a demarat la 20 martie 2024 seara, când trenul a pornit în primele tururi pe calea ferată circulară. Trenul a fost condus de echipe formate din ingineri şi mecanici de locomotivă de la Stadler şi de la Ensco, şi a fost nevoie ca aceştia să opereze în ture succesive pe parcursul a 2 nopţi şi 2 zile, întrucât hidrogenul din rezervoare s-a terminat abia la 22 martie seara (sau 23 martie după miezul nopţii ora Elveţiei). Trenul a rulat în total pe parcursul a peste 46 de ore şi a parcurs în total 2.803 km, deci putem prezuma o viteză medie de circa 60 km/h.

Paradoxul e că acest tren, FLIRT H2, e unul din primele de acest fel elaborate în lume, încă în 2019, şi a fost actualizat în 2022. Principiul de funcţionare e unul relativ uzual — hidrogenul stocat în rezervoare e folosit pentru a produce electricitatea de la bord prin instalaţii cu pile de combustiei, existând şi o baterie pentru amortizarea solicitărilor, iar propulsia propriu-zisă are loc prin electromotoare.

Şase asemenea instalaţii cu pile de combustie există la bord, a cât 100 kW fiecare, deci trenul poate produce 600 kW de putere electrică în timp real din ele. Puterea maximă a electromotoarelor şi a bateriei e de 700 kW, deci cam 950 CP. În schimb, la recuperare trenul poate absorbi până la 1.450 kW de putere, pe care o transformă în electricitate stocată în baterie, ceea ce-l face deosebit de eficient. În configuraţia cu două compartimente, trenul poate transporta 108-113 pasageri şi are o viteză maximă de 130 km/h.

Paradoxul e că autonomia oficială a acestui tren e de doar 460 km în condiţii de lume reală. Pe calea ferată circulară, însă, cu variaţii minime de relief, şi fără obişnuitele opriri, accelerări şi frânări, a fost nevoie de vreo 6 ori mai puţină energie, astfel încât trenul a atins 2.803 km autonomie. Nici Stadler, nici cei de la Cartea Recordurilor, nu menţionează că trenul ar fi avut vreo modificare pentru a stoca mai mult hidrogen în rezervoare, lucru care ar fi fost obligatoriu să se menţioneze dacă ar fi fost aşa. Totuşi, cei de la Stadler nu au dezvăluit niciodată în toţi aceşti an cât hidrogen se poate stoca în rezervoarele acestui tren şi nu au menţionat nici acum cât hidrogen a fost efectiv consumat în acest record mondial, ca să putem calcula şi o cifră de consum. Le-am expediat celor de la Stadler o solicitare de informaţii adiţionale în acest sens şi pe măsură ce primim un răspuns, vom reveni cu noi informaţii. Dar, mai e un element curios de menţionat aici.

Aşadar, elveţienii au creat unul din primele trenuri cu hidrogen, pe care l-au perfecţionat recent şi -au adus şi la recordul de autonomie, dar nici n-au încercat să prezinte sau să deruleze demonstraţii cu acest tren acasă la ei, în Elveţia, pentru că acolo el e complet absurd. Încă din 1902, Elveţia a decis că toate căile sale ferate vor fi electrificate cu fire, iar în anii 1920 ţara a decis că toate trenurile trebuie obligatoriu să folosească electricitate provenită doar de la hidrocentrale, deci energie regenerabilă şi nepoluantă, iar asemenea decizii erau luate 100 ani în urmă. Aşa operatorul SBB din Elveţia a ajuns să-şi construiască propriile hidrocentrale şi deţine şi azi suficiente hidrocentrale încât să-şi acopere consumul anual de electricitate al trenurilor sale. Şi când operatorul îşi produce propria electricitate regenerabilă prin cel mai ieftin şi eficient mod posibil şi o face disponibilă pe toată căile ferate din ţară printr-un simplu pantograf, e absurd să mai începi a discuta despre orice hidrogen care trebuie produs din electricitate, apoi convertit înapoi în electricitate, cu pierderi uriaşe de eficienţă pe drum.

Deci, inginerii din Elveţia au soluţia cu adevărat raţională şi eficienţă acasă la ei, iar acest tren e creat pentru regiunile lumii unde încă mai merg locomotive diesel care trebuie înlocuite şi nimeni nu vrea să investească în fire electrice deasupra căilor ferate, ca să le electrifice măcar în secolul XXI, dacă n-au făcut-o în tot secolul XX. Aşa că e admirabil recordul atins acum în SUA de acest tren creat de inginerii elveţieni, însă adevărata eficienţă energetică raţională se află acasă la aceşti ingineri, în Elveţia, cu hidrocentrale, fire electrice şi pantograf. Funcţionează garantat cu randament maxim.