Italia va construi Adriatic Link, un cablu submarin de curent continuu de mare voltaj HVDC, care va conecta energia regenerabilă din sud cu nordul industrial

Italia a aprobat şi va începe în curând construcţia lui Adriatic Link, un cablu submarin de curent continuu de mare voltaj, tip de conexiune abreviată drept HVDC, care va transporta energia regenerabilă din sudul Italiei cu nordul industrial şi consumator de electricitate al ţării. Aşadar, deşi conectează două regiuni ce comunică pe uscat, inginerii italieni au ales să nu-l construiască de-a lungul peninsulei, pe pământ, ci în marea Adriatică, recurgând la tehnologia tot mai frecvent folosită în ultimul timp a cablurilor maritime care transportă curent continuu, nu alternativ, pe care o explicam în detaliu într-un alt articol în care menţionam folosirea tehnologiei mai ales la parcurile eoliene maritime.

Există mai mulţi mari producători de transformatoare care au început a produce staţii de mare putere ce permit transformarea curentului continuu de înaltă tensiune în cel alternativ de reţea cu pierderi minime mult mai mici decât era posibil acum zece ani, spre exemplu. Siemens Energy e unul din asemenea producători, dar cei de la Hitachi Energy sunt cei care garantează cele mai mici pierderi la convertire, datorită unor inovaţii patentate de ei în aceste transformatoare.

Foto: Aşa arată o staţie de transformare din curent HVDC în curent alternativ la parametri de reţea, cu tehnologie Hitachi Energy

La distanţe mai lungi de 60-80 km, mai ales în apă, e mai raţională folosirea cablurilor HVDC cu curent continuu, întrucât acestea contracarează o mulţime de efectele adverse ale celor cu curent aleternativ, pot fi mai subţiri datorită voltajului înalt şi au pierderi de transmisie mult mai mici în apă decât curentul alternativ. Surprinzător, dar Hitachi Energy spune că transmiterea curentului alternativ la asemenea distanţe lungi de sute de kilometri prin apă poate genera pierderi şi de 10%, în timp ce soluţia lor cu cabluri HVDC şi transformatoare dă o pierdere de doar circa 3%, fiind de 3 ori mai mică şi fiind chiar o pierdere mult mai mică decât liniile aeriene terestre cu curent alternativ la distanţe comparabile. Prin urmare, e clar şi de ce Italia a ales să construiască noul cablu prin mare, decât să o facă pe uscat, or, la puteri imense, cele 7% economisite în pierderi înseamnă foarte mult.

Foto: Un cablu de transmitere cu curent continuu HVDC

Iar noul cablu Adriatic link va avea 250 km lungime, conectând regiunile Abruzzo din centru cu Marche din nordul industrială al ţării. Va avea staţii de transformare pe ţărm şi rolul lui principal e să conecteze reţeaua electrică din centrul ţării, care primeşte energie şi din sud, cu nordul, or, în sudul Italiei sunt în dezvoltare mult mai multe proiecte de energie regenerabilă. Acest cablu va permite transportarea directă şi cu pierderi mai mici a electricităţii produse regenerabil în sud spre nord pentru consum direct, fără a include neapărat şi stocare, şi va genera o situaţie reciproc avantajoasă pentru sud şi nord — sudul va putea dezvolta şi mai mult energia regenerabilă şi va putea să-şi îmbunătăţească sesizabil situaţia economică mai precare datorită producţiei de energiei, iar nordul va avea acces la energie regenerabilă necesară industriei, produsă de parcurile fotovoltaice şi eoliene din sud.

Capacitatea de transport a cablului e de 1 GW putere. Cablul va fi trasat pe fundul mării pe o distanţă de 210 km, la adâncimi de până la 100 metri, iar restul 40 km vor fi trasaţi subteran.

De fapt, vor fi două cabluri identice alăturate care vor forma această conexiune şi chiar dacă 1 GW poate părea relativ nu foarte mult la scara sistemului electric al Italiei, noul cablu va asigura o creştere mai mult decât dublă a capacităţii actuale de transport dintre cele două regiuni. Şi, un cablu de 1 GW de putere efectivă poate acoperi parcuri maritime imense, iar în cazul parcurilor de uscat asta înseamnă multiple proiecte eoliene şi solare de uscat ce-şi pot transporta simultan electricitatea prin acest cablu HVDC imens.

Noul cablu va costa 1,3 miliarde de euro, iar contractul a fost acordat operatorului Terna. Deci e o investiţie costisitoare, dar e una introdusă drept strategică pentru dezvoltarea de energie regenerabilă în Italia şi implicit pentru dezvoltarea economică a sudului Italiei.