Elveţia are nevoie de noi hidrocentrale şi de păstrarea celor nucleare pentru a putea face faţă tranziţiei spre energie complet regenerabilă, anunţă inginerii Axpo

Elveţia e una din cele mai avansate ţări din lume în energie regenerabilă, construind hidrocentrale şi gândindu-se la excluderea poluării încă acum 100 ani, când alte ţări nu aveau nici cele mai mici intenţii de acest fel. În prezent, însă, Elveţia se află la o răscruce de decizii care trebuie făcute acum pentru următoarele decenii. Pe de o parte, ca şi în Germania, în interiorul ţării au existat multă vreme voci care îşi doreau închiderea totală a tuturor reactoarelor nucleare. Pe de altă parte, hidrocentralele curente nu vor putea asigura integral diferenţa de energie, mai ales că Elveţia are planuri aprobate de tranziţie masivă de la centrale pe gaz şi lemne la pompe de căldură, care vor avea nevoie de electricitate, la fel ca şi maşinile electrice. Asta i-a făcut pe un grup mare de ingineri din Elveţia, sub egida operatorului energetic Axpo, să publice o analiză profundă cu soluţii realiste pe care aceştia le recomandă pentru un viitor complet regenerabil al acestei ţări.

Când o asemenea analiză vine din Elveţia, ea e excepţional de interesantă în a vedea anume datorită faptului că Elveţia a avut grijă de a fi regenerabilă şi nepoluantă mai bine de un secol, iar soluţiile alese au fost întotdeauna gândite ştiinţific, atent măsurate la viabilitatea lor. Şi în prezent elveţienii sunt printre cei mai buni ingineri în sisteme energetice, având elaborări şi producţie în interior sau în afara ţării de panouri solare, baterii şi alte forme de tehnologii mai moderne de energie regenerabilă.

Foto: Hidrocentrală construită în Elveţia acum mai mult de 100 ani

Vorbind de abordările practice, spre exemplu acum mai bine de 100 ani, elveţienii au decis că trenurile lor vor fi doar electrice, când cele cu abur erau majoritare, iar diesel abia la început. Mai mult ca atât, ei au decis că 100% din electricitatea trenurilor trebuie să vină de la hidrocentrale, şi operatorul feroviar a fost impus să construiască hidrocentrale, gestionându-le până în prezent, întrucât regula a rămas valabilă.

Foto: Trenurile din Elveţia funcţionează până în prezent doar electricitate provenită de la hidrocentrale gestionate de operatorul feroviar

Tot în Elveţia există din 1931 un oraş în care sunt permise doar maşini şi vehicule electrice — Zermatt. S-a făcut de dragul poluării şi iată că sunt aproape 100 de ani de când propulsia electrică funcţionează în Zermatt.

Foto: Zermatt, oraşul în care maşinile cu combustie sunt interzise din 1931

Pe la mijlocul secolului XX, elveţienii îşi asigurau deja cam tot necesarul de energie prin hidrocentrale proprii, având şi hidrocentrale prin pompare imense. Iar la sfârşitul anilor 50 au vrut să nu rămână în urma altora şi au pornit şi proiectarea primelor reactoare. Prima centrală nucleară din Elveţia a fost cea de la Beznau, cu primul reactor inaugurat în 1969, iar al doilea în 1971. Au mai urmat şi alte trei centrale nucleare în 1972, 1979 şi 1984.

Foto: Centrala nucleară Beznau, cu 2 reactoare, din Elveţia

Asta făcuse ca Elveţia să ajungă în anii 70 la 1,95 GW putere a reactoarelor sale nucleare, iar după anul 1984 la o putere cuprinsă între 2,95 şi 3,30 GW. Această formă de energie completa sursa principală de electricitate a Elveţiei, de la hidrocentrale. Însă în 2011, după incidentul de la Fukushima din Japonia, şi în Elveţia s-au înteţit apelurile de a renunţa total la energie nucleară şi chiar s-a reuşit luarea deciziei de a opri centrala din Muhleberg, decizie luată în 2013 şi intrată în vigoare în 2019, ceea ce a scăzut puterea cumulată a celor 4 reactoare nucleare rămase la 2,97 GW. Însă ulterior, o iniţiativă de a interzice total centralele nucleare a fost respinsă la referendum de publicul elveţian, aşa că centralele pot rămâne funcţionale cât timp autorităţile le consideră sigure.

Foto: Centrala nucleară din Muhleberg, Elveţia, deja oprită şi în proces de dezafectate acum

Şi totuşi, timpurile noastre presupun că mult mai multe forme de consum de energie trec de la surse fosile la electricitate, de la maşini electrice până la încălzirea caselor cu pompe de căldură, iar Elveţia are un program naţional mare pentru a renunţa la micile centrale de bloc cu păcură sau gaz şi a opta pentru pompe de căldură. Există în continuare însă presiunea de a renunţa la centralele nucleare, iar operatorul naţional de hidrocentrale din Elveţia, Axpo, are un plan major de a instala panouri fotovoltaice atât în munţi, la mare altitudine, unde din ele funcţionând pe bază reflecţiei razelor de solare datorată zăpezilor de pe piscuri, cât şi în locuri neaşteptate, precum zidurile de autostradă.

Foto: Panouri fotovoltaice montate pe ziduri de autostrăzi

Dar în ultimele luni, mai multe proiecte mari de panouri fotovoltaice din munţi au fost respinse la referendumuri locale, chiar după ce fuseseră aprobate, cum s-a întâmplat în cantoanele Grisons şi Schwyz. Asta pune inevitabil presiune pe sistemul energetic al ţării, şi mai ales pe căile lui de mai departe, de a putea găsi căi prin care să rămână autosuficient şi regenerabil.

Foto: Panouri fotovoltaice amplasate în munţi, la mare altitudine, respinse de elveţieni

În prezent, Elveţia consumă anual circa 60-63 TWh de electricitate anual şi produce circa 65-66 TWh. Deci balanţa actuală e pozitivă, ceea ce permite elveţienilor să exporte cu circa 3 TWh mai mult decât importă, iar elveţienii, având multe hidrocentrale mari prin pompare, practică adeseori cumpărarea de electricitate de la vecini în orele de supraproducţie ale acestora, la preţ mic, ca mai apoi să le-o vândă înapoi seara, la preţ mai mare. În prezent, circa 61% din electricitatea elveţiană e generată de hidrocentrale, iar 29% de centralele nucleare. Alte 4% sunt generate de panouri solare, iar 5% din gunoi şi deşeuri biodigerabile şi doar 1% pe bază de gaz natural.

Foto: Sursele de producţie a electricităţii în Elveţia

Deci, luând în calcul o viitoare creştere a consumului de electricitate, renunţarea totală la energia nucleară ar duce ţara în deficit de electricitate. Inginerii elveţieni spun că într-un asemenea scenariu combinat, în anul 2050 Elveţia va fi în insuficienţă de 50 TWh de electricitate anual, ceea e mai mult decât produc toate hidrocentralele luate împreună în prezent şi e cam 80% din consumul actual de electricitate. Tocmai de asta, în studiul recent inginerii elveţieni fac apel public ca centralele nucleară să nu fie extinse, ba chiar să fie permisă construcţia a 16 hidrocentrale noi, printr-un pachet legislativ care să garanteze acest fapt.

Mai exact, cei de la Axpo vor face un nou studiu profund la hidrocentrala de la Beznau, cu cele 2 reactoare ale sale — or, ea trebuia să fie următoarea în lista celor ce ar fi fost oprite. Axpo spune că centrala e absolut sigură, chiar dacă e una din cele mai vechi din Europa, iar studiul său va stabili dacă ea poate funcţiona sigur şi după ce împlineşte 60 de ani. Cei de la Axpo amintesc că au investi 2,5 miliarde de franci în această centrală veche pentru a o reutila şi a o face sigură, iar ea e una cu un cazier excepţional de bun în materie de siguranţă în istoria sa, astfel încât inginerii de la Axpo spun că ea poate funcţiona şi mult după împlinirea vârstei de 60 de ani, cu o asemenea mentenanţă excelentă. Totuşi, noul studiu va radiografia toate structurile vitale ale centralei, pentru a avea dovezi ştiinţifice clare şi imposibile de negat, astfel încât centrala să fie lăsată să funcţioneze câţiva zeci de ani de acum încolo.

Centrala nucleară Beznau, Elveţia

Dacă această centrală, cu două reactoare de doar 365 MW fiecare, rămâne funcţională, Elveţia poate evita situaţiile de colaps şi-şi poate dezvolta şi construi noi surse regenerabile fără a dezechilibra balanţa de importuri şi exporturi, zic inginerii. La 700 MW putere sumară, centrala produce peste 6 TWh anual, ceea ce înseamnă un factor de capacitate de circa 97%, iar iarna, când hidrocentralele produc mai puţin, energia nucleară ajunge să cuantifice uneori până la 50% din producţie. Iar pe lângă asta, centrala din Beznau mai livrează 80 MW de energie termică către 11 orăşele prin 130 km de conducte. Deci, inginerii elveţieni nu fac acum decât să arate lumii cum funcţionează sistemul ţării lor, prin cifre şi demonstraţii a cât de integrate sunt funcţionalităţile lui, făcând un apel la luciditate şi decizii corecte, bazate pe cifre şi necesităţi de ţară.

Politice anterioare care preziceau excluderea treptată a energiei nucleare, stipulau necesitatea de a construi termocentrale pe gaz în locul lor. Cei de la Axpo au participat la acea licitaţie în 2023, pentru a obţine tot ei contractul, iar acum inginerii spun că dacă vor fi nevoiţi să o facă prin turbine de gaz, ei vor înlocui arderea de gaz cu metanolul produs din energie de la panouri solare, pentru a garanta parametrii de putere necesari, dar fără a recurge la absurditatea arderii gazului natural importat, cu folosire de combustibil fosil şi emiteri de CO2 în atmosferă. E acel caz, deci, când inginerii au depus dosarul, au câştigat contractul, apoi au arătat lumii că pot face mai bine, chiar dacă vor plăti diferenţa din banii lor proprii, doar pentru a păstra reputaţia impecabilă a sistemului energetic elveţian şi a nu aluneca în absurditatea unei situaţii când închid centrale nucleare funcţionale şi construiesc centrale pe gaz, importând acel gaz.

Echipa de ingineri de la Axpo spun acum că vor construi şi parcuri fotovoltaice unde vor fi lăsaţi să o facă şi vor instala şi parcuri eoliene. Soluţii de stocare au, cu o mulţime de hidrocentrale prin stocare. Aceştia sunt convinşi că şi studiul de la centrala nucleară din Beznau va demonstra că ea e sigură şi mai poate funcţiona minim 20-25 ani înainte. Iar de la autorităţi mai cer să renunţe la ideea de a închide centrale nucleare sigure şi să li se permită 16 proiecte noi de hidrocentrale, pe care le-au inclus în acea propunere legislativă, şi totodată să le permită o interconexiune mai bună cu piaţa UE, pentru a putea tranzacţiona mai uşor şi mai repede electricitate la diverse ore, contrabalansându-se reciproc. Cu această viziune argumentată şi implementată, Elveţia nu va ajunge în deficit de 50 TWh anual în anul 2050, ci-şi va păstra independenţa energetică până şi atunci când pompele de căldură şi maşinile electrice vor fi o normalitate răspândită peste toţi.

Iar toată această situaţie e exact momentul când inginerii profesionişti ai unei ţări sunt mai vizionari decât politicienii, şi când acestor ingineri le pasă mai mult de ţara lor decât celor ce o conduc. Şi pentru că ei sunt convinşi că ştiu mai bine ce înseamnă energia pentru ţară, pentru că ei pot face calcule şi estimări cu 25 de ani înainte, au ieşit acum să tragă semnale de alarmă publice, să îndemne cetăţenii ţării, să înţeleagă cum stau lucrurile de fapt şi să le ceară politicienilor împreună să voteze legi care să evite situaţii absurde şi să ducă lucrurile în direcţia corectă. Cam aşa trebuie să funcţioneze o societate cu oameni profesionişti, cărora le pasă de ţară şi care pot comunica publicului larg o problemă înaintea ca aceasta să aibă urmări grave, iar acest public larg e suficient de educat încât să înţeleagă şi să acţioneze la rândul lui.