Mega-vizită la service pentru Mercedes-Benz B-Class-ul redacţional

Din 2009 încoace redacţia PiataAuto.md exploatează intens un Mercedes-Benz B-Class B170 NGT BlueEFFICIENCY, achiziţionat nou în showroom-ul Mercedes-Benz Moldova. În primăvară automobilul redacţional trecuse de bariera de 200,000 km parcurşi, iar acum, toamna, odometrul maşinii noastre arată deja 225,000 km parcurşi. Aşa s-a întâmplat că ultima noastră vizită la service s-a transformat într-o mega-vizită, fiind cea mai scumpă intervenţie de până acum, de care a beneficiat B-Class-ul redacţional.

În primul rând, aveam nevoie de o nouă pereche de anvelope de iarnă. În al doilea rând, în relatarea anterioară vă menţionam că amortizoarele faţă fuseseră schimbate o singură dată la 94,000 km. Şi cu doar trei zile înainte de data vizitei programate la service, din partea dreaptă faţă se începuse a auzi o bocănitură îngrijorătoare. O inspecţie vizuală ne-a confirmat suspiciunea – amortizorul drept faţă dăduse o primă scurgere, iar asta însemna că schimbul amortizoarelor nu mai putea fi amânat. Totuşi, ultimul set neorginial s-a dovedit a fi mai durabil decât cel original – 130,000 km versus 94,000 km. Pe lângă toate astea, aveam nevoie şi de un schimb standard de ulei.

În vara acestui an, la ultimul schimb de ulei, venise şi timpul schimbării a trei role de dirijare şi extensie a curelei de la motor. Comandasem setul de role de la distribuitorul oficial, apoi am mers pentru a-l schimba, iar la sfârşit am fost surprinşi să constatăm că unul din proaspeţii angajaţi ai service-ului oficial, care ne ghidase procesul de intervenţie tehnică, a avut grijă să schimbe cele 3 role, dar nu şi cureaua de transmisie, deşi era logic şi evident că şi ea trebuia schimbată, mai ales că avusese vreo 50,000 km de exploatare anterioară. Atunci dânsul se scuzase că starea curelei era bună la inspecţia vizuală, motiv din care a considerat că schimbarea nu e necesară, însă discuţiile noastre ulterioare cu reprezentanţii distribuitorului autorizat au relevat faptul că omiterea schimbării curelei de transmisie nu trebuia admisă, iar situaţia fusese o scăpare a acelui proaspăt angajat. În fine, acum, în prag de iarnă când temperaturile sunt mai scăzute şi acea curea de transmisie a mai fost exploatată încă 10,000 km, ea se face uneori auzită dimineaţa cu mici şuierături neplăcute. E evident, deci, că vizita noastră la service de acum trebuia să însemne şi schimbul acestei curele şi unde mai pui că manopera pentru acest proces ne fusese promisă drept bonus din cauza scăpării anterioare.

Ah, şi ca tabloul să fie complet, cu câteva zile înainte de vizita la service se mai arsese şi becul luminii de poziţie spate dreapta. E pentru prima dată când vreun bec se arde la blocurile optice spate în cei 225,000 km. Şi pe lângă toate, maşina dădea semne şi de faptul că are nevoie de o nouă reglare a geometriei roţilor...

Şi uită-ne la service-ul oficial, cu B-Class-ul nostru pentru care adunase o listă lungă de intervenţii necesare pentru a-i reda starea tehnică foarte bună cu care suntem obişnuiţi. Însă nu putem să nu recunoaştem că eram un pic îngrijoraţi de suma finală pe care am fi putut-o primi pentru atât de multe intervenţii... În acelaşi timp, dacă tot planificam şi instalarea unui nou set de anvelope de iarnă, era firesc că va trebui să achităm o factură ceva mai consistentă de această dată.

Alegerea anvelopelor de iarnă

Primul set de anvelope de iarnă de pe maşina noastră redacţională a fost de origine Continental, de care am rămas cât se poate de mulţumiţi. Apoi am optat pentru anvelope ceva mai bugetare – BF Goodrich – de care am fost relativ mulţumiţi în prima jumătate de sezon de exploatare, apoi, la condiţii mai dificile de iarnă, cu mai multă zăpadă sau gheaţă, am constatat că maşina nu are stabilitatea şi perseverenţa cu care eram obişnuiţi anterior. Ulterior, în cea de-a doua iarnă de exploatare, calităţile de aderenţă a acelor anvelope scăzuseră şi mai mult, undeva la limita siguranţei admisibile. Aşa că de această dată am decis să mergem din nou pe calea unor anvelope mai bune. Cele mai bune, dacă e posibil.

B-Class-ul redacţional are o mărime a anvelopelor de 205/55 R16 – o mărime destul de răspândită, care face ca preţul anvelopelor să rămână în limite raţionale. Cei de la Mercedes-Benz Moldova sunt şi distribuitori autorizaţi Pirelli în Moldova, iar pe noi parcă ne atrage tot mai mult această marcă de anvleope. Cândva, mai demult, când exploatam un Rover 620Si la mâna a doua, avuseserăm un set de anvelope de vară Pirelli, de care rămăseserăm extrem de mulţumiţi. În această vară am mers cu plăcere cu C-Class-ul redacţional, echipat din uzină cu anvelope de vară Pirelli. Iar acum, în prag de iarnă, Pirelli era primul pe listă pentru analiza unor oferte de anvelope de iarnă pentru B-Class.

Cei de la Mercedes-Benz Moldova ne-au întrebat cât de dificile sunt condiţiile în care exploatăm B-Class-ul redacţional iarna. I-am spus – foarte dificile uneori, cu necesitatea deplasării în suburbiile oraşului şi chiar în zone extra-urbane atunci când utilajele de deszăpezire încă nu ajung pe acolo. Ne-au recomandat, deci, modelul Pirelli cel mai pregătit pentru iernile dure, scandinave – Pirelli Winter Carving! Ei bine, cel mai bun trebuie să aibă şi un preţ pe măsură şi ne aşteptam să auzim un preţ de 2500-3000 lei per anvelopă. Ni s-a spus că o anvelopă de mărirea noastră, model Winter Carving, costă 2,325 lei, iar dacă vom cumpăra întreg setul de 4 anvelope, vom primi reducere de fidelitate de 10% şi, evident, montare gratuită, cu echilibrarea gratuită a roţilor. Rezultă, deci, un preţ de 2,092 lei pentru cele mai bune anvelope Pirelli! Nu e cel mai ieftin de pe piaţă, dar ne amintim că, acum 5 ani am plătit 2,700 lei anvelopa pentru Continental. Deci soluţia Pirelli mare mult mai atractivă. Ne-am informat un pic online înainte de a decide, am văzut şi forma profilului anvleopei şi calitatea cauciucului, şi Winter Carving părea a fi exact ce ne trebuie, aşa că le-am dat undă verde celor de la Pirelli să ne pregătească anvelopele în timp ce maşina avea să treacă mententanţa tehnică.

Deservirea tehnică obişnuită

Pe lângă toate lucrările tehnice mai speciale, pe care trebuia să le facem de această dată, am început cu mententanţa tehnică obişnuită. Maşina noastră a fost ridicată pe stand şi i-a fost scurs uleiul de motor anterior. De fiecare dată când trecem prin această procedură, constatăm cu plăcere că uleiul este extrem de limpede chiar şi după 12-13 mii km parcurşi, iar nivelul de ulei în acest interval nu scade absolut deloc, deci motorul nu consumă pic de ulei nici măcar la cei 225,000 km parcurşi! În motorul de 2,034 cm cubi capacitate cilindrică al B-Class-ului încap peste 4 litri de ulei 5W40 şi, ca întotdeauna, am ales uleiul original Mercedes-Benz, care costă doar 140 lei per litru! Motorul a mers întotdeauna doar cu acest ulei şi întotdeauna s-a simţit minunat cu el, aşa că nu avem niciun motiv să schimbăm tradiţia. Ni s-au alocat 5 litri de ulei, la un preţ total de 700 lei. Filtrul de ulei, original şi el, costă 165 lei. Şi aici am ales să mergem pe calea pieselor originale. Mecanicul a scos şi filtrul de aer al motorului, aducând altul original în loc. Şi aici am decis să mergem tot pe piese originale, ca întotdeauna. În tot ceeea ce ţine de motor şi transmisie, am preferat să alegem doar consumabile şi piese originale, pentru că nu vrem să riscăm să experimentăm cu variante alternative. Filtrul de admisie original pentru B-Class costă 290 lei. Până aici, teoretic, avem un preţ de 1,155 lei pentru consumabilele mentenanţei tehnice şi încă vreo 100 lei pentru manopera asociată – cu un preţ de 1,250 lei orice Mercedes-Benz cu parcurs mai mare şi-ar putea permite un tratament profesionist la distribuitorul oficial al mărcii!

Lucrări de amploare

Mecanicul Mercedes-Benz scoate şi filtrul de aer al interiorului, însă. Pe teritoriul UE aceste filtre sunt schimbate mult mai rar, însă mediul mai prăfuit al ţării noastre dictează necesitatea schimbării mult mai frecvente a lui, cel puţin o dată în două deserviri programate. Aşa că am decis şi noi să schimbăm acest filtru. Cel original e pe bază de cărbune şi costă în jur de 900 lei. I-am întrebat pe mecanici dacă există vreun analog neoriginal. În scurt timp ni s-a confirmat – un filtru calitativ MANN, tot pe bază de cărbune, costă 550 lei. Ne-am gândit că aici putem face economie, întrucât nu e vorba de vreo piesă sensibilă de motor, iar atât timp cât filtrul e unul perfect compatibil şi tot e pe bază de cărbune, putem opta liniştiţi pentru un filtru MANN.

Aflăm că o curea de transmisie originală, potrivită motorului nostru, nu există acum în stoc şi va fi disponibilă peste 7 zile. Păcat, va trebui să răbdăm 7 zile de şuierături urâte dimineaţa înainte de a o schimba.

Suntem întrebaţi despre perioada schimbării bujiilor, când am făcut-o ultima dată. Hm, sinceri să fim, scăpasem oarecum din vedere acest element acum, însă bănuiam că am parcurs vreo 50,000 km cel puţin cu bujiile actuale. I-am rugat pe cei de la Mercedes-Benz să verifice în arhiva lor când a avut parte maşina noastră de schimbul de bujii şi estimarea noastră s-a confirmat. Mecanicul a scos una din bujii pentru a inspecta starea ei. Era încă satisfăcător de bună, dar, având un asemenea parcurs de exploatare şi având o iarnă în faţă, ne-am decis să schimbăm bujiile cu altele noi. Şi aici am ales bujiile originale, care costă 280 lei bucata. Pentru patru bujii, costul total se ridică la 1,120 lei, la care se mai adaugă 228 lei pentru manoperă. Între timp roţile maşinii noastre era într-o altă zonă a service-ului, unde îşi primeau încălţări noi şi treceau procedura de balansare. Maşina, între timp, a fost ridicată ceva mai sus pentru a primi şi o inspecţie la suspensie, dacă tot trebuia să schimbăm amortizoarele faţă. Suspensia spate e în stare excelentă ni se spune, iar mecanicii observă că avem acolo instalate recent amortizoare originale Mercedes-Benz. Costul amortizoarelor spate originale e mult mai accesibil în comparaţie cu variantele de alternativă şi de aia am optat pentru ele, dar maşina avea în jur 170 mii km când am făcut-o, deci nu e chiar atât de recent. Totuşi, cei de la service ne menţionează că maşina noastră are parte de un tratament tehnic cu mult bun decât alte exemplare ale aceluiaşi model, care vizitează service-ul. Ne simţim flataţi, desigur. În zona suspensiei spate există o protecţie din plastic care acoperă buteliile de gaz natural comprimat, produse din fibră de carbon, poziţionate ceva mai sus. Acea protecţie e fixată de nişte piuliţe din plastic şi se pare că două dintre ele s-au cam uzat, întrucât nu mai ţineau protecţia bine fixată. Ni s-a sugerat să schimbăm toate patru piuliţe. Una costă 11 lei, iar pentru 44 lei de asiguram că protecţia din plastic avea din nou să fie fixată bine pentru mult timp înainte. Evident, am făcut-o.

Cu excepţia amortizoarelor, suspensia faţă este şi ea într-o stare foarte bună.

Suntem întrebaţi ce amortizoare preferăm – originale sau cele produse de Sachs. Judecând după experienţa anterioară de exploatare a amortizoarelor, răspunsul nostru este evident – optăm pentru amortizoare Sachs în locul celor originale, mai ales că preţul unui amortizor Sachs este de 1,100 lei, faţă de aproximativ 4,000 lei al unui original.

La demontarea amortizoarelor, însă, mecanicii observă că elementul rotativ de susţinere a amortizorului şi fixare a lui de caroserie are o uzură avansată. Ni se arată acest element şi simpla lui inspecţie vizuală confirmă acest lucru. Ni se spune că îl putem monta aşa cum este, dar peste 10-20, poate 30 mii km, acesta va fi complet uzat şi va provoca bocănituri urâte, necesitând înlocuire urgentă. Atunci va trebui să demontăm din nou amortizoarele pentru a instala acea piesă. Îi intrebăm cât costă, ca să ştim dacă o putem face acum, pentru că e intervenţie neaşteptată totuşi. Ni se spune că fiecare din cele două suporturi costă 940 lei. Hm... Încă 2 mii lei neprogramate la factura finală. Dar economia de astăzi nu va aduce economie nici de bani, nici de timp pe termen lung, aşa că decidem să schimbăm şi aceste piese.



Iar între timp electricianul schimbă becul ars din dreapta spate şi cel corespunzător din stânga. Acel din strânga are şi lumina de ceaţă inclusă şi costă 10 lei, în timp ce cel din dreapta costă 9 lei. Măcar unele piese au preţuri de doar 1-2 cifre!

Maşina noastră primeşte şi roţile cu noile anvelope, apoi urcă pe standul reglajului geometric al roţilor. A petrecut apoi o oră, apoi a ieşit afară. Însă am observat un simptom ciudat, pentru prima dată de când exploatăm maşina. Poziţia „zero” a volanului nu mai era absolut dreaptă, la mijloc, ci niţel întoarsă spre dreapta. Maşina mergea înainte, fără a avea tentaţii laterale, însă nu e normal să se meargă aşa! Am revenit, deci, să le spunem celor de la Mercedes-Benz că nu suntem satisfăcuţi de calitatea reglajului geometric. Recepţionistul îşi ceruse scuze că graba anterioară l-a făcut să nu observe acest simptom înainte de a înmâna maşina şi a dus maşina din nou la standul geometric. Acolo, de această dată, reglajul a fost făcut excelent.

Costuri

Ei bine, vine şi momentul adevărului la sfârşit, atunci când ni se înmânează factura finală. Suma iniţială ne afişează un preţ total de 1,710 lei pentru manoperă şi unul de 16,393 lei pentru piese şi consumabile! Aoleu! Din preţul pieselor şi consumabilelor primim obişnuita reducere de 10% pentru fidelitate şi avem un preţ total final de 14,754 lei la acest capitol. Să nu uităm însă, să fim obiectivi până la urmă – 8,370 lei din acest preţ îl constituie doar anvelopele, iar fără ele preţul pieselor şi consumabilelor pentru intervenţia noastră majoră la service ar constitui 6,384 lei – o cifră mult mai acceptabilă, de această dată. Însă, cifra totală a facturii noastre ajunge astăzi la un maxim istoric de când exploatăm maşina – 16,464 lei. Iar B-Class-ul redacţional a primit un set nou de cele mai bune anvelope de iarnă Pirelli pentru această sumă, a primit noi amortizoare faţă şi noi elemente de suport ale acestora, a beneficiat de schimb de ulei original şi filtru de ulei original, a primit un nou filtru de aer de admisie original şi un filtru de polen MANN, a primit noi bujii originale, reglaj al unghiurilor roţilor şi, evident, o spălătorie exterioară.

Este evident că deservirea unui automobil la distribuitorul oficial chiar şi la 5-6 ani de la achiziţie nu este decizia care vă va asigura cele mai mici costuri de deservire. Desigur, am putea opta pentru ulei mult mai ieftin, filtre mai iertine, bujii mai simple, orice. Dar peste câteva zeci de mii de kilometri ne-am plânge că motorul începe a consuma ulei, că nu mai avem aceeaşi compresie, poate, că maşina nu mai merge la fel de bine, că motorul nu mai funcţionează la fel de ritmic... Aşa, însă, reţeta deservirii maşinii la distribuitorul autorizat, chiar şi cu costuri un pic mai mari decât orice service de cartier, ne dă garanţia că B-Class-ul nostru e într-o stare tehnică perfectă indiferent de kilometrii parcurşi şi indicaţi pe odometru. Soluţia asta nu e cea care să vă asigure cele mai mici costuri de deservire, însă e soluţia care să vă asigure cea mai bună stare tehnică a maşinii şi o fiabilitate la fel de bună oricând. Noi, astăzi, ne-am putea porni cu B-Class-ul oricând într-o călătorie de 5-7 mii de kilometri, chiar şi 10 mii km, având încredere în starea tehnică a maşinii şi nu ne pasă parcursul indicat de odometru.

La sfârşitul procedurii de deservire tehnică, recepţionistul care preluase maşina înapoi pentru reglarea repetată a geometriei roţilor, ne invitase să mergem într-un scurt tur cu B-Class-ul ca să verificăm că reglajul este, de această dată, excelent. L-am invitat să ia loc la volan şi am vrut să mergem atât pe drum recent reparat, cât şi unul mai cariat. Ne-a fost plăcut să-i surprindem mirarea şi exclamările despre B-Class-ul de 225 mii pe care îl conducea: „Maşina asta nu pare să aibă 225 mii, merge ca nouă, bine închegată, reacţionează foarte bine la orice denivelări, se ţine bine pe drum. Da, se mai aud mici sunete de plastic în habitaclu din zona spate – un lucru aproape normal la drumurile distrugătoare pe care le avem, dar vă spun sincer, B-Class-ul Dvs. e într-o stare tehnică foarte, foarte bună!”.

Şi uite că, deşi factura de data asta a fost mai mare pentru noi, am părăsit service-ul din nou satisfăcuţi. Vine âte un moment din ăsta în exploatarea unei maşini, când trebuie să cheltui mai mult decât alteori, pentru a-ţi revigora amplu maşina şi a-i da forţă şi tinereţe pentru următoarele vreo 200 de mii de km. Noi ne-am decis, totuşi, să nu analizăm costul facturii ca unul singular, total, ci separat de cel al anvelopelor. Anvelopele sunt o poveste aparte, şi nu e normal să le punem în aceeaşi oală cu mentenanţa tehnică a componentelor mecanice ale maşinii. Iar astfel, costurile ultimei noastre vizite la service par mult mai normale.

Voi, dragii noştri, cei care exploataţi maşini cu 100 mii, 200 mii, 300 mii km şi mai mult – ce aţi prefera pentru maşinile voastre? Cât de des mergeţi voi la service-urile oficiale autorizate ale mărcii pe care o deţineţi sau ce tipuri de lucrări sau intervenţii preferaţi să le faceţi acolo? Cât de satisfăcuţi sunteţi de profesionismul şi costurile cu care vă confruntaţi?