Moldova ar putea fi coinvestitor la centrala nucleară de la Cernavodă din România, urmând să beneficieze de energie produsă de aceasta

Toamna anului trecut a venit cu o criză energetică fără precedent în Europa, acutizată şi mai mult în Moldova din cauza bombardamentelor care aveau loc în Ucraina şi livrărilor de gaz infime, care făceau imposibil importul energiei din Ucraina, dar şi producţia normală la centralele locale de pe teritoriul Moldovei. Atunci, importul electricităţii din România a fost o soluţie salvatoare, care a asigurat echilibrul necesar în reţea.

Ulterior, redacţia noastră a realizat o analiză profundă a soluţiilor de independenţă energetică pe care le-ar putea avea Moldova, pentru a scăpa de dependenţa de importuri de gaz şi a-şi putea produce singură electricitate, în contextul lipsei de zăcăminte fosile în solul său. Am identificat în acel articol amplu 4 soluţii principale ce ar putea forma un mix final — energia solară, eoliană, geotermală şi mai ales nucleară, oricât de fantastic ar suna. Spuneam atunci că un singur reactor nuclear performant, modern, ne-ar asigura aproape dublul cantităţii de electricitate necesară ţării, permiţând astfel să trecem de la arderea gazului pentru generarea energiei termice la pompe de căldură mari, centralizate pe oraşe mici sau cartiere în oraşele mari, iar mai nou această idee a fost implementată în Danemarca pentru prima dată în lume.

Ei bine, se pare că autorităţile Moldovei s-au gândit să pună în practică una din soluţiile care se conţineau acolo, şi anume cea pe partea de energie nucleară, anunţând o posibilă participare în rol de co-investitor la centrala nucleară de la Cernavodă, din România. Şi pentru că o eventuală construcţie de la zero a unei centrale nucleare în Moldova, ar fi mai dificilă şi ar necesita multe autorizări de siguranţă, soluţia de co-participare în extinderea unei centrale nucleare deja existente din România pare într-adevăr cel puţin similar de atractivă. Cum ar putea fi realizată o asemenea idee?

Ei bine, centrala nucleară de la Cernavodă, din România, este deja operaţională, însă acum funcţionează doar 2 reactoare, în timp ce ea a fost proiectată pentru a avea 5 reactoare din start. Construcţia ei a început în 1983, resursele concentrându-se pentru definitivarea primelor două reactoare. Lucrările au devenit mai lente după 1989, iar în 1991 s-a decis suspendarea lucrărilor la reactoarele 3-5, pentru a putea concentra resursele pe definitivarea reactoarelor 1-2. S-a optat pentru reactoare canadiene CANDU, de 700 MW putere totală şi 650 MW putere netă fiecare.

În ultimii ani, în România se vorbeşte tot mai des de construirea reactoarelor 3 şi 4 ale centralei de la Cernavodă, estimându-se că ar fi nevoie de un buget de până la 7 miliarde de euro pentru asta. De fapt, e un buget mai mic decât construcţia de la zero, or, în prezent costurile de construcţie a unei centrale nucleare oscilează între 6-9 miliarde per reactor de 1.100 MW, cu variaţii în sus dacă reactorul e mai puternic În Finlanda, spre exemplu, în aprilie a fost dat în exploatare cel mai puternic reactor nuclear din Europa, al 3-lea la centrala Olkiluoto, care are 1.600 MW putere netă.

În cazul centralei de la Cernavodă, din România, reactoarele 3 şi 4 vor fi tot de tip CANDU, de origine canadiană, iar puterea lor va fi apropiată de specificările originale pentru care a fost proiectată centrala, la circa 700 MW per reactor. Pentru că o parte din infrastructura centralei e deja construită, iar puterea nu e printre cele maxime curente, costurile efective prognozate ar fi de circa 3,5 miliarde de euro per reactor, la 7 miliarde în total.

Acum Ministerul Energiei al Republicii Moldova şi societatea naţională Nuclearelectrica din România au semnat un memorandum de înţelegere prin care convin la această opţiune de co-investire. Documentul de acum oficializează deocamdată doar intenţia reciprocă, fără a veni cu detalii specifice, dar efectiv, dacă ajunge să fie transpus în practică, asta ar însemna ca Republica Moldova să contribuie cu o parte din bugetul de 7 miliarde de euro necesar definitivării reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, urmând a beneficia ulterior de o parte din electricitatea produsă de acele reactoare.

Ce ar însemna pentru Moldova acces cel puţin parţial la o sursă nouă de electricitate, produsă cu literalmente zero CO2, de 1.400 MW putere? Media solicitărilor în orele de consum maxim pentru întreaga Modlova e de circa 700-750 MW putere, cu un vârf de 900-950 MW în perioada iernii. Dacă Moldova ar putea accesa stabil cel puţin 350 MW de putere constantă, adică jumătate din puterea unui reactor sau un sfert din puterea celor două noi reactoare, ea şi-ar acoperi o mare parte din necesităţile curente medii, acoperind doar vârfurile zilnice din alte surse, iar vârfurile sezoniere pot fi parţial acoperite prin turbinele de la centralele termice din Chişinău, care produc electricitate atunci când e conectată generarea de energie termică. Şi dacă pentru asta s-ar investi 25% din 7 miliarde, ar însemna 1,75 miliarde de euro, probabil ar fi cea mai înţeleaptă investiţie la nivel de ţară. Iar dacă printr-un acord comun cu România am putea accesa şi o putere mai mare, spre exemplu de 500 sau 700 MW, echilibrând orele de consum minim împreună cu România, atunci Moldova ar fi cu 9 din 10 paşi mai aproape de independenţa energetică dorită!

Conform planurilor anunţate în ultimul an pentru centrala de la Cernavodă, construcţia reactoarelor 3 şi 4 ar putea fi definitivată în anii 2030-2031. Pare o perspectivă îndepărtate la prima vedere, însă nu e deloc aşa, e unul din cele mai mici termene posibile prin care o ţară ca Moldova ar putea să facă un pas gigantic spre independenţa sa energetică!