Istoria curioasă a automobilului aerodinamic Bugatti de acum 100 de ani, lansat imediat după creaţia inginerului român Persu

Ieri am publicat un articol amplu despre Automobilul Aerodinamic Persu, creat de genialul inginer român Aurel Persu, în 1922. Acea maşină e creditată cu meritul de a fi primul automobil aerodinamic din lume ce avea roţile integrate în interiorul caroseriei, având şi patentările ce-i confirmă întâietatea, iar în acel articol de ieri noi am analizat şi contextul acelei perioade, cu alte maşini aerodinamice create de Paul Jaray sau Edmund Rumpler. Ei bine, azi însă vorbim de primul automobil aerodinamic de la Bugatti, creat în 1923, la doar câteva luni distanţă de automobilul Persu, dar care aplica principiul aerodinamic esenţial al acelei maşini româneşti — roţile integrate în interiorul caroseriei, şi mai şi încerca să prea şi cel de-al doilea principiu, al formei care să se apropie de picătura de apă. Azi vorbim, aşadar, despre Bugatti Type 32, porclit şi „Tancul”.

Dacă rămâi cu impresia, la prima vedere, că acest Bugatti pare mult mai rudimentar şi arhaic decât automobilul românesc Persu, impresia e perfect motivată, or, maşina asta pare a fi creată cu ciocanul şi toporul, fiind departe de formele elevate ale lui Persu.

Foto: Automobilul Aerodinamic Persu

Acest Bugatti are caroseria prea puţin cizelată pentru a fi cu adevărat aerodinamic, are muchii ce încurcă aerodinamicii, ba chiar are şi manivela de pornire a motorului în partea din faţă, esenţială pentru aerodinamică. Şi mai impresionant e că maşina asta a fost creată pentru performanţe de motorsport, la viteze mari.

Totuşi, atunci când ai de îmbunătăţit un coeficient aerodinamic anterior de 0,8 sau chiar mai mult, cum se întâmpla la maşinile obişnuite din acea perioadă, şi această formă rudimentară poate aduce un progres, mai ales dacă aplici şi soluţia cu roţile integrate în interiorul caroseriei. Bugatti a dezvăluit acest Type 32 Tank la Grand Prix-ul francez de la 2 iulie 1923, în faţa a 300.000 spectatori. Şi maşina şi-a obţinut fascinaţia aşteptată de Bugatti de la public.

Foto: Prima apariţie publică a acestui Bugatti, la 2 iulie 1923

Formă de avion! Formă de tanc amestecată cu avion! Calificativele pentru această maşină erau dintre cele mai diverse, dar toate păreau să o venereze, mai ales că, fiind un Bugatti, ea venea la pachet şi cu un motor performant. Or, dacă în aerodinamică putem pune la îndoială lucrurile, atunci în ingineria motoarelor şi performanţele maşinilor nu-i putem nega niciun merit marelui Ettore Bugatti.

Maşina asta avea un motor de 8 cilindri în linie, aşa cum îi plăcea lui Ettore să facă, dar cilindreea era de doar 2,0 litri. Era un motor preluat de pe Type 30, modificat cu consistenţă, iar acesta scotea deja pe atunci 90 CP. Să scoţi 90 CP dintr-un motor de doar 2,0 litri, acum 100 de ani, era dovada indubitabilă a geniului ingineresc!

Motorul era cuplat la o cutie de viteze cu 3 trepte, montată în apropierea punţii spate, deci un transaxle, efectiv. Au fost construite doar 5 asemenea maşini — un prototip şi alte 4 maşini care au participat la Grand Prix-ul Franţei, alergând 35 de tururi pe un circuit amenajat pe drumuri publice, pe o distanţă de 22,83 km pe tur. Deci, peste 800 km de alergare continuă, iar cel mai rapid dintre aceste Bugatti, datorită aerodinamicii, a înregistrat o viteză medie de peste 112 km/h, ajungând pe locul 3 în clasamentul final, din prima încercare.

Ar fi putut să ajungă şi mai sus, da aerodinamica sa nu era perfectă şi la viteze mari, chiar dacă străpungea mai uşor aerul, dădea efectul unei aripi de avion şi crea un efect de elevare, care făcea maşina să aibă mai puţină aderenţă.

Bugatti s-a convins astfel cât de crucial e rolul aerodinamicii, studiată profund, nu doar replicată din tendinţele din industrie, şi s-a pus pe dezvoltarea lui Type 35, un model legendar în motorsport, cu o carieră mai lungă, plină de succese. Însă acest Type 32 „Tank” bizar a fost automobilul care a marcat startul aerodinamicii la Bugatti şi, după cum recunoaşte producătorul francez azi, a determinat performanţa următoarelor modele şi a întregii istorii Bugatti!

Bugatti nu a menţionat vreodată automobilul românesc Persu drept inspiraţie, dar cele două creaţii sunt atât de apropiate cronologic una faţă de cealaltă şi Bugatti Type 32 aplică atât de mult din principiile esenţiale de pe automobilul Persu, încât există multe motive să credem că a existat cel puţin o fascinaţie şi minimă inspiraţie. Sau cel puţin punem spune că lucrurile descoperite şi inventate de inginerul român Persu, s-au regăsit la doar câteva luni distanţă pe un Bugatti, care a determinat în mare măsură cursul de performanţă a mărcii franceze de mai departe!