Ingineria uitată a lui Bugatti EB218, maşina cu 4 uşi, care avea un motor de 18 cilindri

Bugatti a avut multe creaţii fascinante în istoria sa, iar asta e valabil şi pentru maşinile de producţie, şi pentru cele create doar pentru motorsport, ci cele care au rămas a fi prototipuri, doar elemente de pe ele regăsindu-se mai apoi pe modele de serie. Maşina despre care vorbim azi e una din aceste creaţii vizionare, care a încercat să devină un model de serie cu 4 uşi, care să surclaseze până şi modelele Rolls-Royce sau Maybach de la vremea sa. Iar ceea ce se ascundea sub capotă pare aproape ireal pentru zilele noastre — un motor imens de tocmai 18 cilindri!

Bugatti EB218 a fost arătat publicului în 1999 şi era o a doua încercare de a crea o limuzină Bugatti, în continuarea ideii din 1993. Atunci, în 1993, cei de la Bugatti l-au contractat pe Giorgetto Giugiaro şi casa sa de design Italdesign pentru a le crea un asemenea model, iar rezultatul a fot EB112, un automobil ce avea o siluetă de coupe cu 4 uşi încă înainte de orice Mercedes CLS. Motorul de atunci, însă, era un „simplu” V12, de 460 CP, iar maşina n-a mai ajuns în producţie, pentru că a urmat o perioadă grea pentru Bugatti, finalizată cu achiziţia de către grupul VW.

Foto: Conceptul de coupe cu 4 uşi din 1993

În 1999, însă, cei de la VW erau în plin avânt de idei de a renaşte marca Bugatti prin creaţii fabuloase, pe care le explorau din plin. Motoarele în formă de W musteau deja în atelierele inginerilor, iar germanii au considerat că nimeni nu va putea desena mai bine o nouă creaţie cu 4 uşi Bugatti decât Giugiaro. De această dată miza era şi mai mare, spre a domina vârful absolut al segmentului de lux. Iar să creezi o maşină care să fie luată în serios din prima în intenţia de a fi mai bună decât Maybach şi Rolls-Royce nu e o misiune uşoară.

Giugiaro, în strânsă colaborare cu inginerii VW, a venit în rezultat cu Bugatti EB218, care era un sedan fără a accentua similarităţi de coupe, ci mai degrabă adopta linii uşor clasice la posterior, pentru a place clienţilor din segmentul de vârf. Maşina avea 5,38 metri lungime, cu un ampatament de exact 3 metri şi cântărea 2.180 kg la gol.

Avea un interior opulent şi totodată foarte aerat, inserţiile masive de lemn fiind separate de cele metalice pentru gurile de ventilare de pe planşa de bord.

Marea fascinaţie venea, însă, de la ingineria nemaivăzută de sub capotă. Motorul era unul W18, ceea ce însemna că avea 18 cilindri, iar de această dată poziţionarea lor era foarte specială.

Existau 3 blocuri cilindrice a câte 6 cilindri, care-şi trimiteau forţa spre un singur arbore cotit. În mod normal, dacă se aplica un ciclu obişnuit de funcţionare a motoarelor în 4 timpi, trebuia să existe un eveniment de combustie al unuia din cilindri la fiecare 40 grade de rotire a arborelui cotit. Însă un arbore care să preia asemenea secvenţe de la 3 blocuri diferite era de o complexitate uriaşă. Aşa că inginerii au ales altă soluţie.

Aceştia au proiectat un eveniment de combustie la fiecare 120 grade, ca la un motor cu 6 cilindri, ei unind câte 3 biele în acelaşi punct practic. Rezultase un ciclu de funcţionare asemănător unui motor V12, doar că aici, la fiecare a doua combustie doi cilindri îşi livrau puterea simultan. O nebunie de inginerie, spuneau toţi, mai ales când această imparitate de funcţionare se făcea auzită şi în sunetului un pic aritmic al motorului.

Dar motorul scotea 547 CP din cei 6,3 litri de capacitate cilindrică a sa, şi avea 6 arbori cu came, apropo. Unul din blocuri stătea practic orizontal, ceea ce făcea toată această inginerie şi mai bizară.

Motorul îşi trimitea forţa către toate cele 4 roţi, printr-o cutie de viteze automată cu 5 trepte, iar sistemul de tracţiune integrală era preluat aproape integral de la Lamborghini Diablo VT!

Din păcate, această inginerie ultra complexă n-a mai ajuns în realitate. Până şi motorul W16 de pe Veyron, de mai târziu, avea două blocuri cilindrice, fiecare din ele cu câte două rânduri apropiate de cilindri, iar asta permitea o simetrie firească de funcţionare în combustie, spre deosebire de acest motor W18 bizar de pe Bugatti EB218. Bugatti nu a mai lansat un model cu 4 uşi, ultra-luxos, lăsând această nişă pentru Bentley, ci a preferat să se concentreze pe performanţă năucitoare. Modelul ăsta, însă, a rămas în istorie drept maşina cu unul din cele mai neverosimile motoare create vreodată de ingineri!