Noi informaţii despre accidentul cu VW-ul care a ajuns pe aleea de pe Grigore Vieru şi cum şoferul a scăpat de bănuiala stării de ebrietate

Ieri dimineaţă, publicam un articol cu imaginile apărute de la accidentul cu VW-ul care a ajuns pe aleea de pe bulevardul Grigore Vieru, distrugând temelia gardului care delimitează zona verde. Din acele imagini se putea vedea cum o maşină de poliţie vine în viteză din urma VW-ului şi virează brusc spre stânga, în direcţia în care a luat-o la fugă şoferul din VW. Am solicitat explicaţii de la poliţie pe baza acestui caz, iar informaţiile primite sunt şi mai revoltătoare.

Aşadar, i-am întrebat pe cei de la poliţie de ce nu au anunţat din start despre urmărire, când au comunicat accidentul şi au spus doar că şoferul a fugit de la faţa locului? Răspunsul poliţiei a fost că, de fapt, nu era o urmărire. Maşina de poliţie s-a nimerit a fi în preajmă şi a mers spre accident. Dar aici apare întrebarea logică — de ce atunci Dusterul poliţiei a virat atât de brusc, cu roţile şuierând spre şoferul fugar, dacă nu era urmărire? De ce echipajul nu s-a apropiat de maşina accidentată pentru a vedea dacă sunt răniţi, dar a fugit după şofer, dacă nu era o urmărire?

Şi mai neclar este de ce acel şofer nu a fost prins, dacă tot maşina de poliţiei a întors după el când acesta a luat-o la fugă? Cum se întâmplă că doi poliţişti antrenaţi şi echipaţi nu au putut prinde un fugar pe care-l aveau în câmpul vizual? Poliţia nu ne-a oferit deocamdată un răspuns clar pentru aceste întrebări, menţionând că fugarul „s-a făcut nevăzut”, de atâta nu a fost prins. Iar ulterior poliţiştii care l-au scăpat pe şoferul fugar au revenit la locul accidentului şi au chemat ambulanţa pentru pasager, mai spune poliţia.

I-am întrebat pe poliţişti dacă au prins între timp şoferul. Aceştia ne-au confirmat că şoferul a fost identificat, dovedindu-se a fi un tânăr de 26 de ani şi a fost audiat. Când a fost audiat, a fost marea întrebare? Marţi. Deci a treia zi, cam la 50-60 de ore după accident. A comunicat poliţiei că „s-a speriat de cele întâmplate” şi de asta a fugit. Foarte comod, nu-i aşa? După 50-60 de ore, când dispare bănuiala despre o eventuală stare de ebrietate alcoolică, iar orice analiză ulterioară poate fi combătută, apare şoferul şi spune că „s-a speriat” şi de asta a fugit. În rezultat, se alege cu o amendă pentru accident şi una pentru părăsirea locului accidentului. Şi evită dosarul penal obligatoriu pentru un eventual condus în stare de ebrietate, pe care-l putem bănui cât se poate de rezonabil. Foarte comodă evadare a şoferului care fugea de poliţie, nu-i aşa? Am întrebat dacă poliţiştii i-au prelevat probe la audierile din a treia zi, întrucât există metode de a depista alcoolul rezidual. Poliţia ne-a informat că nu a prelevat probe, pentru că era prea târziu, probele trebuie luate în momentul de după comiterea accidentului.

Iar aici e o mare problemă a legilor din Moldova. Ceea ce avem acum e o metodă perfidă de a scăpa de dosar penal pentru cei în stare de ebrietate, fugind de la locul accidentului, un subiect pe care l-am menţionat în alte articole şi pe care l-am menţionat şi celor de la IGP în întâlnirea din ianuarie, când am fost invitaţi să dăm propuneri pentru modificarea legilor şi infrastructurii pentru a spori siguranţa rutieră.

Noi zicem clar: pedeapsa pentru şoferii care părăsesc locul accidentului, abandonând oameni răniţi sau decedaţi, eventual şi propria maşină, trebuie înăsprită până la dosar penal obligatoriu, cu pedeapsă mai mare decât condusul în stare de ebrietate, astfel încât să fie descurajată fuga de la locul accidentului, lăsarea neajutorată a persoanelor rănite şi să fie eliminată această cale de evitare a răspunderii pentru cei ce comit accidente în stare de ebrietate! Şoferii care se „sperie” când comit asemenea accidente grave şi fug, lăsând propriii pasageri răniţi, trebuie să fie lăsaţi fără permis de conducere pe viaţă, pentru că au demonstrat că au o stare psihologică inadecvată rolului de şofer. Un şofer nu are doar obligaţia doar de a ţine volanul în mână, ci şi de a acţiona corespunzător în cazul unui accident, acordând primul ajutor şi aşteptând poliţia. Cei care „se sperie”, înseamnă că nu mai au dreptul să conducă vreodată şi pot călători cu transportul public, unde altcineva să fie la volan. Simplu şi clar.

Pentru că acest accident a avut doar distrugeri şi un pasager rănit. Dar în asemenea mod sunt lăsaţi uneori şi pietoni pe drum în noapte, neajutoraţi, sau alte victime ce au de suferit în diverse scenarii. Nu se mai poate tolera calea asta de şoferi care „se sperie” când comit accidente, iar a doua zi vin la poliţie şi cu o faţă de motan spun poliţiei „cât de rău le pare şi cât de stresaţi au fost în ziua anterioară”, iar poliţia „crede”. E simplu, aceste fapte trebuie pedepsite mai dur decât condusul în stare de ebrietate şi retragerea permisului pe viaţă, sau cel puţin pentru vreo 10 ani, până trec „sperieturile” complet.