Din 2024, prosumatorii cu panouri fotovoltaice din Moldova trec de la contorizare netă la facturare netă, iar autorităţile anunţă statistici despre energia regenerabilă

În ultimii doi ani şi în Moldova s-a făcut deosebit de simţită tendinţa de a instala panouri fotovoltaice pe acoperişurile caselor, iar paralel au apărut mai multe parcuri fotovoltaice mai mari, dar şi turbine eoliene. Toate astea au făcut ca şi contribuţia energiei regenerabile în sistemul energetic să crească. Această tendinţă a fost susţinută şi de mecanismul de contorizare netă, prin care un consumator casnic cu fotovoltaice, de exemplu, putea produce pe parcursul unui an un număr de kWh, atunci când condiţiile de soare îi permiteau, şi putea consuma pe pe parcursului aceluiaşi an atâţi kWh cât avea nevoie, la final făcându-i-se calculele nete — din consumul său anual scăzându-se producţia sa anuală şi pentru diferenţa rezultată fie acel consumator plătea tariful obişnuit, dacă avea un consum mai mare decât producţia, fie putea să aleagă să primească bani de la distribuitor dacă avea producţie mai mare decât consum. Din 2024, însă, se va trece de la acest mecanism de contorizare netă la unul de facturare netă, iar odată cu asta autorităţile au dezvăluit şi statistici despre energia regenerabilă în Moldova, care dau un tablou mai complet despre situaţia actuală.

Prin mecanismul de contorizare netă, reţeaua electrică figura efectiv cu rol de baterie gratuită, cu 100% randament, pentru prosumatori — aceştia îşi stocau efectiv energia produsă pe orice durată dorită, folosind-o când doreau, fără a achita achiziţia unei baterii casnice şi fără a avea pierderi de randament specifice bateriilor mari. Problema e că reţeaua electrică din Moldova nu are în acest moment centrale de baterii, unde să stocheze această energie, ci o poate doar redistribui către ceilalţi consumatori în timp real, iar atunci când apar dezechilibre majore diferenţele trebuie importate la preţ mai mare, iar cantităţile de supraproducţie trebuie trimise în reţelele ţărilor vecine, în special România, iar preţul acestei energii produse în exces şi trimisă de urgenţă în România e uneori fie aproape gratuit, fie negativ, Moldova ajungând să plătească pentru faptul că livrează energie în România atunci când are prea multă şi nu o poate gestiona. Iar când are prea puţină şi e nevoie de energie de urgenţă în plus, din nou, energia costă mai mult decât cea achiziţionată în regim planificat. Astfel, echilibrarea efectivă a sistemului prin managementului acestor marje de supraproducţie sau deficit costă de fapt foarte mult în lipsa centralelor de baterii sau a hidrocentralelor prin pompare. Iar cu cât mai mulţi prosumatori există în sistem, care generează energie în orele amiezii, spre exemplu, când cererea e relativ mică, şi o folosesc seara, când cererea e mare, cu atât mai multă presiune pentru echilibrare există.

Sună ca o problemă mare de sistem, care a trebui rezolvată în primul rând de gestionarii reţelelor electrice, or, dacă aceştia n-au nicio soluţie de stocare a energiei electrice în 2023, nu sună foarte corect ca aceştia să se plângă pe prosumatori că pun presiune pe ei. Dezvoltarea pune presiune pe ei, de fapt, şi aceste soluţii de stocare trebuie identificate şi implementate urgent la nivel de ţară, deşi e oarecum corect şi faptul că toată reţeaua electrică nu poate servi chiar ca un acumulator gratuit pentru prosumatori, fiind nevoie de o oarecare diferenţiere de tarif care să reflecte preţul efectiv al energiei la anumite intervale de timp. Premier Energy, apropo, deja anunţase că a aprobat proiectul unei prime centrale de baterii, despre care scriam acum mai bine de o lună.

Ceea ce se va schimba de la 1 ianuarie 2024 e acest mecanism de contorizare netă în favoarea unuia de facturare netă. Asta înseamnă că nu vor fi adunaţi şi scăzuţi kilowaţii, ci banii. În momentul livrării în reţea, prosumatorului i se va calcula preţul energiei livrate la nivel de producător de energie. Iar la momentul consumului, acesta o va cumpăra din reţea la preţ de consumator. Depinde foarte mult cât de mare va fi această diferenţă, dar e cât se poate de clar că noul sistem va fi mai dezavantajos financiar pentru prosumator, întrucât el nu mai primeşte înapoi exact aceeaşi cantitate de energie, ci una mult mai mică, or, el livrează în reţea fără profitul distribuitorului, iar înapoi primeşt energia cu profitul distribuitorului şi costurile de transport ale acestuia inclusă în ea.

Toţi cei care-şi instalează panouri fotovoltaice de la 1 ianuarie 2024 vor trece din start la facturare netă. Cei care au panouri instalate anterior, până la 31 decembrie 2023 inclusiv, vor beneficia de contorizare netă până la sfârşitului anului 2027. Parcurile mari fotovoltaice, de până la 1 MW, pot beneficia de preţ fixat pentru 15 ani înainte pentru energia livrată în reţea, iar această condiţie e valabilă şi pentru parcurile cu turbine eoliene ce însumează până la 4 MW. La parcuri eoliene şi fotovoltaice mai mari, cantităţile de energie produse vor fi achiziţionate prin licitaţie.

Câtă energie regenerabilă se produce acum în Moldova? Foarte puţină, de fapt, atât în proporţie, cât şi în cantităţi absolute. În 2023, doar 6% din energia electrică consumată vine din aceste surse regenerabile. Din cei 4,0-4,2 TWh de energie consumată anual, asta înseamnă circa 240-252 GWh de electricitate din surse regenerabile produse anual, de la toate panourile fotovoltaice şi turbinele eoliene din Moldova. Pentru comparaţie, o singură turbină eoliană, cea mai mare din Danemarca, de exemplu, poate produce până la 363 MWh în timp de 24 ore, când are condiţii prielnice, iar la un randament de mediu de circa 55% în mările nordului, ceea de înseamnă că toate sursele de energie regenerabilă din Moldova produc energie cam cât 3 asemenea turbine eoliene din Danemarca.

Din toată energia regenerabilă produsă în Moldova, 54% vine de la turbinele eoliene (cca 135 GWh), 34% de la panouri fotovoltaice (cca 85 GWh), şi alte câte 6% (câte circa 15 GWh) de la hidrocentrale şi centrale cu biogaz. Însă Republica Moldova s-a angajat să-şi crească foarte mult cota de energie regenerabilă în sistemul său energetic, de la 6% la 30% până în 2030. Asta înseamnă că e nevoie de sporirea de 5 ori a capacităţilor de producţie a energiei regenerabile în următorii 6 ani. Şi toate astea pot fi făcute doar cu soluţii de stocare a acestei energii regenerabile, iar autorităţile încearcă să ne convingă că şi doar cu o metodologie diferită de calcul pentru prosumatori şi producătorii de energie regenerabilă.