După ce a închis toate centralele nucleare, Germania va cheltui 16 miliarde de euro pentru a-şi construi termocentrale pe gaz

După ce în luna aprilie 2023 a închis ultimele 3 reactoare nucleare din cele circa 30 pe care le avea cândva, Germania va cheltui acum 16 miliarde de euro pentru a-şi construi 4 noi termocentrale pe gaz. Planul de a investi cele 16 miliarde de euro a fost aprobat la Berlin cu menţiunea că e nevoie de aceste termocentrale pentru a acoperi cererea de electricitate din sistemul energetic, dar şi din raţionamente de securitate energetică.

Situaţia energetică din Germania ultimilor ani e greu de înţeles din perspective raţionale şi mai degrabă poate fi caracterizată ca una a absurdului. Prima centrală nucleară a fost pusă în funcţiune în Germania în anul 1970 şi ţara era convinsă că energia nucleară, cu zero emisii CO2 şi poluare în atmosferă, dar şi cu un preţ foarte mic per kWh generat, iar pe deasupra şi fără intermitenţe, e energia viitorului. Astfel, în următorii 15 ani, Germania a ajuns să depăşească o putere de 20 GW a reactoarelor funcţionale în ţară, energia nucleară ajungând să dea o contribuţie esenţială în mixul energetic. Vârful de putere a reactoarelor a fost în anul 1989, când ţara avea circa 30 reactoare active, cu o putere totală de 22,9 GW! Asta însemna o producţie anuală de peste 180 TWh la acea etapă, ajungându-se ca peste o treime din toată electricitatea dintr-o ţară puternic industrializată să fie produsă nuclear.

În anii 90 puterea sumară a fost păstrată relativ neschimbată, pe la 21 GW, iar în anii 2000 pe la 20 GW. După accidentul de la Fukushima din 2011, însă, politicienii au anunţat tare şi răspicat un program de 10 ani prin care Germania urma să renunţe total la energie nucleară, deşi în Germania n-au fost decât câteva incidente minore la staţiile nucleare în primul deceniu de funcţionare. Asta a dus la închideri organizate ale centralelor nucleare după anul 2011, într-un şir de evenimente pe care l-am relatat detailat într-un articol de-al nostru din 2022, când Germania mai avea încă 3 reactoare funcţionale, ce mai însumau puţin peste 4 GW.

Fireşte, în loc de energia nucleară produsă la centralele sale s-a importat masiv gaz rusesc pentru a produce electricitate la termocentrale, iar parţial s-a folosit şi cărbunele negru sau brun, extras din Germania. Gazul era promovat ca o soluţie ecologică, care nu poluează, ci emite doar CO2 şi care, desigur, nu are risc de contaminări radioactive, fiind şi ieftin. Dar, faţă de energia nucleară care nu emite deloc CO2 în producţie, şi ştiinţific vorbind, era un regres, bineînţeles. Planul de 10 ani al autorităţilor germane menţiona, însă, că până vor fi închise toate reactoarele nucleare, Germania îşi va asigura producţie de energie regenerabilă, tot cu zero CO2, în mare parte eoliană şi parţial solară.

Foto: Evoluţia capacităţilor de producţie a energiei nucleare în Germania, până la 0 în prezent

Către anul 2023, când ultimele 3 reactoare trebuiau închise, Germania nu reuşise să-şi creeze suficiente capacităţi de producţie eoliană şi solară, şi nu avea nici soluţii suficiente de stocare. Iarna lui 2022-2023 în Europa era vârful crizei energetice, cu preţuri uriaşe la gazul natural şi foarte multe erau vocile în Germania care apelau la amânarea opririi reactoarelor. Chiar şi activiştii de mediu, chiar şi Greta Thunberg s-au pronunţat atunci în favoarea păstrării centralelor nucleare deja construite în Germania, ca o soluţie de a evita emisiile CO2. Germania, însă, a mers înainte cu planul său şi 15 aprilie 2023 a oprit ultimele 3 reactoare, ducând energia sa nucleară în istorie.

Schimbarea tabloului energetic nu s-a lăsat mult aşteptată. Chiar dacă a produs energie nucleară 3,5 luni din anul 2023, deja în luna octombrie 2023 Germania devenise din exportator net de electricitate în importator. În anii săi de glorie Germania avea atât de multe centrale nucleare, încât trimitea energie noaptea în Elveţia, care avea hidrocentrale prin pompare şi o putea stoca, doar pentru a descărca sistemul său de energie pe care nu avea unde să o folosească când industria nu lucra. În 2023, însă, Germania a ajuns să importe de la vecini, de peste tot unde a putut, electricitate. A importat mult din Danemarca, mândrindu-se că de acolo vine energie regenerabilă, cu zero CO2. Şi a importat şi din Franţa, electricitate produsă tot la centrale nucleare, doar că franceze, iar francezii sunt lideri europeni la cota de energie nucleară în ţara lor şi n-au de gând să renunţe la ea.

Însă deficitul de energie s-a făcut şi mai mult simţit, aşa că Germania şi-a repornit şi câteva centrale de cărbune, într-un gest care e la fel de greu de înţeles într-o epocă în care toţi se mişcă spre regenerabile. Da, în paralel se duc lucrări pentru dezvoltarea de energie regenerabilă, spre exemplu se construieşte magistrala de linii electrice subterane SuedLink, care să permită dezvoltarea de mai multe eoliene în nord, şi transmiterea electricităţii spre sudul Germaniei, unde e mai multă industrie, dar energia regenerabilă încă e departe de a substitui şi centralele cu cărbune, şi cele cu gaz, şi cele nucleare, cum s-ar dori, deşi în 2023 cota de energie regenerabilă produsă în Germania a fost de 57%. Problema e că acest indice e bun şi din cauza renunţării la producţia nucleară, certificate de CO2 şi importuri masive din Danemarca. Dacă în 2022, Germania a avut o balanţă netă de 27,1 TWh de electricitate exportată, atunci în 2023 balanţa netă a fost de 11,7 TWh de energie importată.

Foto: Construcţia magistralei SuedLink în Germania

Aşa că acum, Germania a ales să-şi mai construiască 4 termocentrale noi cu gaz, care vor costa 16 miliarde de dolari şi care să acopere acest deficit, creat în urma deconectării reactoarelor nucleare şi creşterii prea lente a surselor de producţie regenerabilă. Printre motivele invocate se enumeră şi scopul de a deţine aceste termocentrale în rol de soluţii de rezervă chiar şi atunci când regenerabilele vor creşte în cotă şi termocentralele vor asigura producţia când „nu va fi vânt sau soare”. De obicei, o mare parte din această funcţie e acoperită de centrale de baterii sau alte forme de stocare, iar Germania a anunţat anul trecut şi demararea construcţiei primelor asemenea centrale, inclusiv într-o fostă centrală nucleară.

Pentru a suna mai împăciuitor, proiectul prevede că noile termocentrale să poată fi convertite în viitor la arderea hidrogenului în loc de gaz. Dar asta înseamnă turbine noi instalate în viitor, cu o promisiune vagă ce vine să atenueze mai degrabă arderea gazului acum. Siemens are elaborată deja o turbină de gaz ce poate arde hidrogen, iar primul exemplar a fost instalat în Franţa, la o fabrică de hârtie, în regim de testare. Iar de curând scriam despre inginerii japonezi şi americani, care lucrează la prima turbină de gaz din lume care ar arde amoniac verde în loc de gaz, din acest proces rezultând zero emisii CO2.

Foto: Prima turbină din lume ce poate folosi amoniacul drept combustibil

Totuşi, la etapa iniţială noile centrale din Germania vor arde gaz natural, fără vreo soluţie eco. Puterea lor cumulată va fi de 10 GW, deci de 2,5 ori mai mare decât aveau ultimele 3 reactoare nucleare. Astfel, cel puţin deocamdată, atenţionările de anul trecut de a nu opri reactoarele nucleare, pentru că asta va duce a creşterea de emisii CO2, se adeveresc, pentru că exact asta se va întâmpla. Şi Germania e deja pe linie roşie în a se conforma cu propriul angajament de a-şi reduce emisiile CO2 cu 65% până în 2030, iar cu aceste noi centrale va fi şi mai departe de ţinta pe care şi-a propus-o.

Pentru contrast, putem vedea exemplul Chinei, care a pornit într-un ritm incredibil de construcţie a parcurilor solare şi eoliene, dar şi a hidrocentralelor şi centralelor nucleare, astfel încât în acest an îşi va atinge deja angajamentul său luat pentru anul 2030, cu 5 ani mai devreme.

Foto: Transportare de elice de turbine eoliene pentru instalare în China