Franţa sistează programul de leasing social pentru maşinile electrice din cauza cererii uriaşe, cu mult peste estimările iniţiale

În luna decembrie a anului trecut, Franţa anunţa pentru anul 2024 un program de leasing social pentru maşinile electrice, prin care şi cei cu venituri foarte modeste urmau să poată trece la o maşină electrică, având de plătit o rată lunară aproape simbolică, cea mai mică rată din program fiind de 43 euro. Ei bine, noul program, care a devenit activ la 1 ianuarie 2024, s-a dovedit a fi atât de popular, încât a primit un val uriaş de cereri, cu mult peste estimările iniţiale, iar asta a dus deja la sistarea lui.

Programul ţinteşte o rată medie de leasing de sub 100 euro lunar. Rata de 43 euro e valabilă pentru Renault Twingo e-Tech, de exemplu, iar noul Citroen e-C3 are o rată de doar 54 euro lunar. Există şi maşini cu rate mai scumpe, bineînţeles, iar lista modelelor eligibile e decisă în funcţie de preţ, originea producţiei şi amprenta CO2 lăsată la fabricarea fiecărei maşini. Tesla Model Y, de exemplu, e inclusă în program, pentru că e fabricată în Germania, în timp ce Tesla Model 3, care e in pic mai ieftină, nu e inclusă pentru că vine preponderent din China. La fel, nici Dacia Spring n-a fost inclusă în lista modelelor eligibile, din acelaşi motiv al fabricării sale în China.

Iar ideea era ca foarte mulţi dintre cei care abia îşi pot permite o maşină veche, de 20-30 de ani, care poluează deja mult mai mult sau generează costuri apăsătoare de reparaţii permanente, să fie atraşi să scape de ea în favoarea unei maşini noi electrice, care le-ar genera nişte costuri lunare simbolice, cât o cafea pe zi eventual. Iar faptul că asemenea maşini mai accesibile au baterii mai mici şi sunt mai compatibile cu prizele de putere mai mică, ar însemna şi economii majore la costuri de rulare pe electricitate, în locul carburanţilor. Totodată, programul ar oferi şi o susţinere pentru producătorii care fabrică maşini electrice în Europa, cu grijă faţă de amprenta CO2 lăsată în procesul fabricării acestor maşini.

Conform condiţiilor, puteau aplica la acest program cei cu venituri anuale mai mici de 15.400 euro per membru de familie, care locuiesc la mai mult de 15 km depărtare de serviciu şi folosesc maşina personală drept metodă de transport, obţinând un certificat de la compania unde muncesc pentru asta, şi indicând că parcurg anual mai mult de 8.000 km. Iniţial, guvernul francez a rezervat 1,5 miliarde de euro pentru acest program, estimând 20.000 de maşini finanţate prin acest leasing social.

Însă numărul solicitanţilor e de câteva ori mai mare deja decât cota anuală de 20.000 de cereri. Aşa că guvernul a anunţat că a mărit această limită la 50.000 maşini electrice anual, care va fi oricum acoperită de către cei care au depus deja cereri, iar după atingerea cifrei de 50.000 de maşini, programul va fi suspendat până anul viitor. Atunci programul va fi reluat, guvernul francez rămânând să decidă cu cât a putea mări cota maşinilor incluse pentru anul viitor, în contextul unei asemenea cereri uriaşe.

Iar această situaţie aminteşte încă o dată că pentru foarte mulţi achiziţia unei maşini noi electrice nu e o problemă de reticenţă şi nici măcar nu e o problemă deja de autonomie sau inginerie a maşinilor electrice. Problema e în preţul mult prea mare a multor maşini, mai ales în urma creşterii acestor preţuri din ultimii ani şi a inflaţiei generare care a muşcat din bugetele familiilor. Imediat ce a apărut un program cu adevărat accesibil ce a oferi o şansă de a face tranziţia la o maşină electrică decentă, oamenii au reacţionat mai repede decât a estimat oricine. Deci preţul, aici e cheia principală.