Germania deconectează definitiv 15 centrale electrice cu cărbune, deşi nu mai are nicio centrală nucleară, mizând mai mult pe importuri de regenerabile

Germania deconectează definitiv 15 dintre centralele sale electrice pe cărbune, încercând să corecteze o situaţie ruşinoasă în care acestea aveau o cotă foarte mare în mixul energetic al ţării. Ministrul german al economiei, Robert Habeck, a anunţat că 7 centrale pe cărbune au fost deconectate duminica trecută, iar încă 8 urmând a fi deconectate în zilele următoare. Ministrul a anunţat că aceste centrale „nu mai sunt nici necesare, nici viabile economic”. Şi în timp ce decizia de deconectare a centralelor pe cărbune pare una care trebuia demult făcută, alte decizii energetice au adus Germania la situaţia în care toate aceste centrale deconectate trebuie să fie acoperite de importuri de energie, pentru că producţia locală de energie regenerabilă nu reuşeşte să crească atât de repede încât să acopere aceste deficite.

Spre exemplu, cele 7 centrale, care au fost deconectate primele, însumau o putere de 3,1 GW, iar cele 8 rămase mai cuantifică 1,3 GW, deci vorbim de 4,4 GW putere în total. Mai multe din aceste centrale trebuiau deconectate încă în 2022, însă în contextul de securitate din Europa şi al scumpirii gazului, Germania a luat decizia de a menţine sau reporni centralele pe cărbuni, pentru a-şi asigura securitatea energetică. Astfel, s-a ajuns la situaţia ruşinoasă în care în anul 2022 circa 33% din toată electricitatea produsă în Germania să aibă la bază cărbunele!

În 2023, acest cuantum a electricităţii produse din cărbune a scăzut la 26,1% în Germania, dar e încă o cotă foarte mare pentru o economie atât de avansată. Prin urmare, cu deconectările celor 15 centrale de cărbune, se aşteaptă o reducere substanţială a acestei cote pentru anul 2024.

Problema e că Germania şi-a închis toate centralele nucleare, ultimele fiind închise în aprilie 2023, şi imediat după acel moment s-a transformat din exportator de energie în importator. La importuri s-a dat preferinţă energiei din surse regenerabile, venită în special din Olanda, dar şi din alte ţări vecine, iar asta a mai îmbunătăţit balanţa mixului în energia consumată. Însă producţia proprie de regenerabile, deşi e în creştere, e departe de a acoperi tot necesarul, iar Germania e departe şi la centralele de stocare pe baterii.

După ce a închis centralele şi s-a pomenit în deficit constant de producţie proprie, Germania a aprobat şi un plan prin care să construiască noi termocentrale cu gaz, deci din nou combustibil fosil, cu emisii CO2. Guvernul a anunţat în februarie că va cheltui 16 miliarde de euro pentru a construi minim 4 termocentrale mari cu putere cumulată de 10 GW.

Ulterior, pentru a mai atenua din controversa acestei idei, germanii au anunţat că aceste centrale noi vor avea turbine care vor putea arde hidrogen pentru a produce electricitate, dar noi am demonstrat cât de absurdă este ideea, în contextul în care în toată lumea acum nu se produce suficient hidrogen verde ca să poată acoperi măcar una din centrale.

Ei bine, şi iată că acum, la toată insuficienţa energetică a Germaniei va spori cu încă 4,4 GW putere instalată. Pentru Germania, înseamnă o dependenţă şi mai mare de import, din cauza deciziilor de a opri centralele nucleare anterior şi evoluţiilor prea mici anterioare. Însă, obiectiv vorbind, Germania are noroc de vecini care au fost mai progresişti în a construi parcuri eoliene şi fotovoltaice mari sau şi-au păstrat centralele nucleare, şi astfel pot să-i exporte Germaniei energie produsă regenerabil, la preţuri chiar mai avantajoase decât arderea cărbunelui propriu adeseori.

Deci, oprirea centralelor de cărbune de acum aminteşte despre cât de demult trebuiau ele oprite, de fapt, şi cât de mult contribuiau până de curând, iar fiecare asemenea decizie cu închidere a unor centrale şi planuri bizare de construcţie a altora scoate la iveală o politică energetică de neînţeles a Germaniei, foarte diferită de celelalte stare UE, care pare să jongleze în decizii contradictorii, una remediind consecinţele alteia, fără ca neapărat tabloul general să ducă la un mix energetic mai viabil pe termen lung.